SRL „Dealul Ochiulalbean”, condusă de directorul Victor Zbancă, este una din gospodăriile agricole din raion, ce se dezvoltă într-un ritm calm și liniștit, fără să fie încercată de perturbații.
Proverbul „Unde pune omul mâna, pune și Dumnezeu mila”, este unul cunoscut, cred, de toată lumea. Iată însă faptul, că el, acest proverb, chiar „funcționează” la propriu, lasă unora o umbră de neîncredere.
Până la urmă, fiecare rămâne cu „credința” sa. Acei de la „Dealul Ochiulalbean”, însă, au avut a se convinge în repetate rânduri de puterea acestei vorbe înțelepte. Tocmai de aceea, mereu mizează, mai întâi, pe forțele proprii, pe implicarea gospodărească și profundă în orice fel de muncă.
Or, ei mai cunosc o vorbă din bătrâni: „Merită să fie ajutat acel care se ajută singur”.
De altfel, în această întreprindere agricolă, demult sunt stabilite niște criterii de muncă absolut sigure și verificate în timp.
„Când faci ceva frumos pentru baştină, te ridici şi tu în ochii băştinaşilor”, zice un proverb de mai dincoace, mai contemporan.
De fuecare dată, când este întrebat ce a mai făcut pentru localitatea din care se trage şi unde trăieşte şi munceşte întreaga viaţă conştientă, Victor Zbancă înclină, cumva ruşinat, capul şi răspunde cu o frază generală: „Ei, am făcut… Aşa, câte ceva, pe unde a trebuit şi ce a mai trebuit. E satul meu şi eu sunt al lui”.
Dar, vorba e că Victor Zbancă, care conduce cu una din gospodăriile agricole din localitate, ce întruneşte 1169 cotaşi are realizate multe fapte frumoase, ce vor fi de folos actualei, dar şi multor generaţii ccare urmează să vină.
Bunăoară, până în prezent dânsul a finanţat construcţia a peste 20 de fântâni, amplasate atât în teritoriul satului, cât şi pe câmpurile gospodăriei agricole. Sunt o minune aceste izvoare cu apă cristalină: vopsite, cu trepte bine ajustate, cu acoperiţ din inox, cu colane de nădejde, cu capace care protejează apa de impurităţile purtate de vânt. La toate, permanent se mai are grijă să nu lipsească sau să se deterioreze căldările.
La una din fântâni chiar i-am surprins pe Mihail Cibotari, Ion Manea şi Maxim Cibotari, trei meşteri ţarigrădeni, muncind de zor la crearea unui acoperiş în stil chinezesc, pentru una din fântânile din centrul satului.
Grădiniţa „Clopoţel” beneficiază de un multicolor teren de joacă, dăruit micuţilor tot de Victor Zbancă.
Chiar în preajma acestei instituţii preşcolare de învăţământ se află un stadion modern, construit tot prin concursul liderului de la „Dealul Ochiulalbean”. Acum aici vin să joace fotbal, volei, minifotbal atât tinerii din sat, cât și bărbații mai în etate, care, zic unii, vin să-și testeze forțele.
De altfel, ideea cu stadionul a fost una deosebită. Astfel de edificii sportive există în Austria. Anume acolo le-a descoperit și Victor Zbancă. Acum un mic colț de țară europeană există și la Ochiul Alb.
Deunăzi, când ne-am întâlnit pentru acest material, l-am întrebat, cum se face că investește atât de mult în localitate. Or, numărul lucrurilor frumoase făcute pentru sat nu se termină aici, ele fiind încă multe.
– Cum să zic ca vorba să-mi fie înțeleasă exact cum o spun? – îmi răspunse retoric dânsul. – Înțelegeți, îmi este nespus de dragă baștina mea. Este satul copilăriei mele, adolescenței, întregii vieți. Știți, în lumea asta a existat un om, care ne-a învățat pe toți consătenii lui să ne iubim localitatea ce ne-a plasat în lume, să facem în fiecare zi câte, lasă și foarte mică, faptă bună pentru ea, dacă vrem ca Ochiul Alb să reziste în timp și să se dezvolte. Omului acelui îi zicea Nicolae Testemițeanu. Foarte aproape de inima mea acele sfaturi ale lui.
Îmi este drag, când merg prin sat și văd că ceea ce am construit, în ce am investit nu doar finanțe, dar și mult suflet, este folosit și apreciat de consătenii mei.
Când l-am întrebat despre munca în gospodăria agricolă, a zâmbit relaxat și, zâmbind larg, mi-a declarat nu fără evidentă mândrie:
– Uite acum eu chiar sunt absolut liniștit pentru activitățile, de orice gen, de la „Dealul Ochiulalbean”. Am niște specialiști minunați și cu carte, și harnici, și cu sinceră dragoste de muncă.
De exemplu, Marin Dediu, agronomul, este un tânăr cum mai rar alții în zilele noastre. A dezghiocat lucrările agricole de-a fir a păr: și cărturărește și prin implicare și cercetare personală. Acum, fără rezerve, este un profesionist.
Apoi, Leonid Babără, este un mecanic cu har de la Dumnezeu, dar și un grijuliu și gospodăros șef de depozit.
Cât despre mecanizatori, eu demult nu le mai spun ce și cum să facă. Am procurat tehnică bună, fapt ce le-a înbunătățit mult condițiile de muncă și acum ei, fiecare la locul lui, își îndeplinesc datoria cu soveste, precum ar face-o la ei în gospodărie.
Vorbind despre roada de culturi agricole din anul curent Victor Zbancă a spus, că în pofida condițiilor meteorologice departe de a fi favorabile, „Dealul Ochiulalbean” are câmpuri mănoase. Deja ani la rând această gospodărie agricolă achită peste un milion de lei impozit la stat. Acest fapt ni l-a confirmat și specialiștii din cadrul Inspectoratului Fiscal de Stat Drochia.
Liuba BULGARU