Ce sunt principiile și care sunt valorile?
În societatea contemporană multă lume confundă aceste două noțiuni. Unii chiar le cred sinonime. Totuși, înțelesul lor este diferit.
Valorile constituie acel „set” de calități (deseori moștenite), care dau preț anumitor lucruri, evenimente sau persoane. Iar principiile sunt niște însușiri, niște înclinații pe care ni le formăm singuri, după modul în care privim lumea sau după cum credem că această lume ar trebui să fie. Cu alte cuvinte, valorile ne reprezintă, iar principiile ne definesc. Și nu doar ca și indivizi aparte, ci și ca o comunitate, or, cetățeni ai unui stat.
Istoric, poporul nostru o duce foarte bine la capitolul valori. Noi suntem niște oameni sinceri, buni la suflet, harnici (uneori chiar peste măsură); niște oameni cu dragoste față de Dumnezeu și respect pentru pământul pe care ne-am născut și care ne hrănește; niște oameni cu o limbă frumoasă și cu o bogată cultură materială și spirituală.
Dar, vorba ceea: nu există pădure fără uscături și știubeie fără trântori. Or, nu toți compatrioții noștri au valori, nu toți pun adevărul și omenia în capul mesei. Mai sunt și dintre cei care se bazează doar pe principii personale, cei, pentru care banul și minciuna sunt mai presus decât conștiința curată și sufletul împăcat.(Deși, anume ei ar trebui să fie persoanele care să vegheze și să promoveze justele principii și valori)…
Vorbesc în primul rând despre politicieni și clerici. Teoretic, unii sunt responsabili de starea materială, iar alții de starea spirituală a națiunii. Or, rolul demnitarilor este de a consolida societatea și de a-i crea acesteia condiții pentru o viață decentă, sigură și de lungă durată, iar misiunea preoților este de a-i învăța pe oameni cuvântul Domnului, întru purificarea sufletului și limpezirea minții.
Practic, însă, lucrurile stau exact invers. Or, cu gândul doar la propriul burduh, cei din fruntea statului ne jăcmănesc de bani și ne învrăjbesc cu tot felul de valori, principii, istorii și limbi născocite tot de dânșii, iar cei din fruntea bisericii, pe lângă toate acestea, încă ne mai și spală creierii cu diferite teorii și dogme…
Desigur, în timpurile noastre este greu să trăiești conform tuturor idealurilor, tuturor valorilor și principiilor morale. (Ispite sunt multe și nu putem fi toți ca Iisus Hristos sau Maica Tereza). Și aș fi ipocrit dacă aș afirma că numai politicienii și preoții încalcă aceste „norme de bun simț”. Fiecare dintre noi are câte un păienjeniș în fundul cotruței și strachina plină de păcate. Dar, din moment ce ai jurat credință și ți-ai asumat funcția de conducător al unui popor sau pe cea de intermediar între om și divinitate, atunci fii bun și respectă-ți promisiunile, fă-ți lucrul așa cum se cuvine…
Iar dacă simți că nu ești în stare ori te-ai săturat să mai fii „căpetenia tribului” sau „păstorul turmei” — pur și simplu recunoaște faptul, cere-ți iertare și trăiește liniștit. Drept că, pentru asta trebuie să ai demnitate și curaj, două valori ce rar le întâlnești la oamenii care au prins gustul banului și hățul puterii…
P.S. „… Nu te prinde lor tovarăș:
Ce e val, ca valul trece”
(Mihai Eminescu, „Glossă”)
Andrei BULGARU
