Destin pavat cu suferinţă şi… ambiţie

O femeie disperată, devenită victima unei tratări inumane din partea soţului, s-a adresat după ajutor, solicitând să fie salvată împreună cu cei doi copii ai săi. De una singură nu mai putea aplana situația și nici reziata, cerea acţiune promtă.

De aici, de la această cotitură a pornit povestea publică a Rodicăi Carpenco, născută la Chişinău, unde își făcuse studiile şi peste 6 ani muncise în calitate de grefieră la Tribunal, apoi la Curtea de Apel din capitală. Din prima căsătorie s-au născut doi copii, dar soţul a “alunecat” pe pista consumului abuziv de alcool, fapt ce a generat şi o atitudine odioasă faţă de soţie şi copii. După un astfel de tratament feroce şi neomenos, prin intermediul Casei Mărioarei, Rodica, împreună cu copiii, au ajuns la Drochia, la Centrul maternal “Ariadna”, director Simion Sârbu, psiholog Ina Grădinaru. A fost primită în familia mamelor cu aceleaşi probleme de violenţă în familiile proprii şi care, împreună cu copiii lor, căutau refugiu într-un mediu liniştit şi calm.
Aici Rodica s-a aflat un an în loc de 6 luni preconizate. Dar soarta a dus-o la Mândâc, unde s-a stabilit cu traiul într-o căsuţă pe care i-o procurase mama. A încercat să facă familie cu un bărbat din sat, care, de unul singur, educa un copil, soţia fiind privată de drepturi părinteşti. Dar şi această tentativă nu a durat mult. După o ordinară bătaie crudă şi cu bestialitate, Rodica, scăpată ca prin minune, a născut înainte de termen în drum spre spital, după care încă o lună s-a aflat într-un centrul perinatal cu fătul. Ca urmare, împreună cu copiii, obijduiţi şi bătuţi şi ei, au ajuns iarăşi la “Ariadna”. Le-a trebuit un timp îndelungat ca să-şi revină atât fizic, cât şi psihologic.
Rodica Carpenco, ca şi oricare altă femeie, aştepta o turnură în destinul ei, care să-i aducă schimbări radicale şi aducătoare de emoţii pozitive. Astfel, şi-a mai încercat o dată norocul. Tot la Mândâc. Acest bărbat nu era amator de tărie, nu folosea băuturi. Spera că acest candidat la rolul de soţ şi de tată va fi unul mai potrivit, el era fără copii. Au pus la cale  viaţa de familie. Rodica a luat un credit la bancă şi au deschis un magazin în sat, ce le aducea profit bunişor. A câştigat un proiect care i-a oferit două maşini de cusut şi ea îndeplinea comenzi ale sătencelor, câștiga câte un ban. Mai activa şi în calitate de asistentă socială în sat. Viaţa de familie parcă pornise cu dreptul. Iar Rodica mai născuse o fată.
Într-o zi dispăruse de acasă fiul mai mare, Andrei. Au depus eforturi până l-au găsit. S-a dovedit, că motivul era tatăl vitreg, care nu găsea limbă comună cu copiii. Rodica a descoperit lucruri de neiertat din partea soţului, care nu a putut preţui familia, pentru care  Rodica muncea foarte mult la crearea şi menţinerea relaţiilor între ei, la asigurarea materială. Mai mult, el desconsidera copiii ei, îi obijduia. Atunci Rodica cu cei patru copii s-a hotărât să plece din familie şi din sat şi s-a oprit iar la Drochia, unde la Centrul “Căldura casei” era plasat fiul mai mare. Deja aflându-se aici, a realizat, că mai aşteaptă un copil, al cincilea.
Rodica Carpenco a înţeles, că drumul spre reuşite este pavat cu eşecuri, cu stresuri şi multe amărăciuni, dar trebuie de mers înainte. Pentru cei cinci copii, dacă nu pentru sine. Și a hotărât ferm să facă o schimbare, să-şi scoată în prioritate copiii, ei fiind sensul vieţii şi bucuria oricăror părinţi. Acum urma să se bazeze pe ambiţie şi pe răbdare, că norocul până la acel moment nu i-a adus prea multe clipe fericite în viaţă. Ba mai mult, a urmărit-o oribil de după colţ conform tiparului părinţilor ei: toată viaţa  tatăl a fost un tiran atât pentru mama, cât şi pentru cei doi copii, care, la prima posibilitate, au părăsit familia. Mama continuă să mai suporte violenţă domestică și acum. Această atitudine între părinţi i-a marcat destinul și fiicei.
Rodica Carpenco abia acum, după atâţea ani de speranță și suferinţă, a realizat, că viaţa ei este o mare şi complicată puzzle. Și doar alese foarte minuţios şi unite cu grijă, element cu element, piesă cu piesă, ele pot crea tabloul unei vieţi normale. Dar cum să prezici, cum să dezlegi fără greș această taină?
Am întâlnit-o aproape doi ani în urmă, cu fetiţa cea mică în cărucior, disperată, plină de lacrimi şi decepţionată – nu ştia încotro s-o apuce. Dar s-au găsit oameni generoşi. Vera Bulgaru, directoarea TV Drochia, a relatat povestea vieţii Rodicăi Carpenco doctorului basarabean Alexei PALUȚA,  preşedintele Asociaţiei „Tighina”, care locuieşte şi munceşte în România, dar care ajută persoanele aflate la mare încercare, pe George SIMION, liderul Acţiunii 2012, care împreună au organizat pentru această familie procurarea terenului şi construcţia unei case de locuit din temelie, dotată ulterior cu toate cele necesare. Ei şi până în prezent continuă să le furnizeze produse alimentare şi hăinuţe. Nu e greu să ne imaginăm de câte au nevoie cei cinci copii și mama lor.
Rodica a înţeles, că pe seama ei acum stau lucruri prioritare: recuperarea timpului trecut prin acțiuni esenţiale ce trebuie să facă parte din viaţa unei familii cu demnitate. Copiii ei au avut parte suficient de evenimente cu adevărat grave, deseori durute până la lacrimi. Au îndurat tortură, agresiune, violență domestică. Și când viața celor cinci copii ai săi a fost pusă în pericol, Rodica a avut puterea să spună Stop! acestor încercări vitrege ale destinului. Acum, împreună cu Maria Scorodinschi, şi ea o fostă jertvă a violenţei în familie, susţinute de Ina Codreanu, asistate de Agenţia Un Wumen, ajută femeile, victime ale violenţei, să fie puternice și să nu permită nimănui să fie violent cu ele, să devină tari, să reziste, să ridice capul şi să nu accepte o atitudine umilitoare şi de batjocură faţă de sine. Fac acest lucru lunar prin satele raionului. Rodica a devenit campioană pozitivă în învingerea violenţei domestice. De la Guvernul RM a primit o diplomă  de apreciere în mişcarea pentru apărarea drepturilor omului.
Din ultimile noutăţi: patru din copii merg la şcoală, iar cea mai mică, ce poartă numele Centrului maternal „Ariadna”, în curând va pleca la grădiniţă. Iar mămica lor, Rodica Carpenco s-a văzut, în sfârşit, studentă la USM, de mulţi ani dorindu-şi studii superioare în juridică  ca să ajute femeile supuse violenței să devină tari.
Acum Rodica vrea să-şi vadă copiii fericiţi. O ambiţie sănătoasă.

Valentina CEBOTARI