Discriminarea — problema societăţii

Dumnezeu a creat un întreg pământ doar pentru noi, cu condiţia de a convieţui cu tăţii în pace şi armonie. Pe toţi ne-a făurit diferit, ne deosebim prin rase: europeană, mongoloidă, negroidă, austreliană, însă toţi suntem oameni, homosapiens şi cu toţi trebuie să avem aceliaşi drepturi în faţa lui Dumnezeu şi a legilor.

Din păcate oamenii sunt prea egoişti, ei râvnesc să domine asupra semenilor, încearcă să devină superiori, să-i înjosească simţându-se cei mai deşpepţi şi puternici.

Aceste principii au fost implementate din cele mai vechi timpuri. Exemplu este perioada 1939-1945 din timpul celui de al-II Război Mondial. Germania dorea să devină rasa cea mai puternică din lume, să deţină întietatea şi să fie consideraţi cei mai destepţi. Ei au încercat să creeze o rasă pură şi de aceea au discriminat evreii, pentru că ei ar fi fost mai intelepţi, devenind rivali. Germanii îi considerau o naţiune inferioară şi pentru a scăpa de ei au infiinţat mai multe lagăre prin care evreii au fost torturaţi, chinuiţi şi nimiciţi.

Ideiile discriminatoare au fost şi există şi în prezent. Ea poate fi manifestată prin mai multe forme: directă, indirectă, multiplă, hărţuire, victimizare.Toate încalcă drepturile omului. Prin discriminare multiplă sunt de multe ori injosiţi romii. Omenii refuză să-i angajeze din cauza superstiţiei:,,Dacă eşti rom înseamnă că furi’’. Se întilnesc afişe de angajare în care se menţionează că angajatorii nu vor lua la lucru romi. Ei au fost numiţi „ţigani’’, ceea ce înseamnă murdari. Acest lucru este o dovadă că ei într-adevăr sunt discriminaţi de către cei din jur. Ei sunt consideraţi o rasă inferioară. Dar cu ce suntem noi mai buni decit ei? Oameni care fură se întilnesc pe tot globul pamântesc, însă de ce acesta este considerat doar un rău al romilor?

Eu cred că romii sunt la fel ca noi şi trebuie să se bucure de aceleaşi drepturi. Unii părinţi interzic copiilor lor să se căsătorească cu o persoană de origine romă. Dar de ce? Pentru că toata viaţa li s-a insuflat că romii sunt inferiori, răi, needucaţi, furători şi cei în care nu trebuie să ai încredere.

Copii lor îşi aleg ursitul de aceiaşi origine din cauza interdicţiei şi acesta poate să deţină calităţile pe care le posedă un rom. Ei nu se deosebesc de noi, ei au dreptul să fie angajaţi la lucru, la propria opinie, la o viaţă normală, care nu se deosebeşte de a noastră.

Discriminarea prin hărţuială este de multe ori întilnită in rândurile tinerilor. Ei creeză un cadru intimidant, ostil, degradant sau ofensiv. Se observă foarte bine atunci cind copii îşi discriminează semenii din cauza că nu au la fel de scumpe şi frumoase haine sau aparate tehnologice moderne. Ei îi iau peste picior, şi îi înjosesc, chiar şi in public. Am auzit personal de la o fetiţă o întâmplare, când ea din cauza că nu avea îmbrăcăminte modernă a fost luată în râs în faţa întregii clase de către una dintre colegile sale.

De asemenea sunt discriminaţi oamenii, care sunt de altă religie. Toţi credem în ceea ce considerăm că este corect, acesta este dreptul la opinie şi noi nu putem să impunem concepţiile şi religia noastră altor oameni.

Aşi putea spune că eu sunt o victimă a hărţuielii din partea colegilor de clasă. Am fost poreclită, timp de câţiva ani şi-au bătut joc de mine prin „pricăleală”, cuvânt care ar semifica badjocoră în rândurile tinerilor din ziua de azi. Odată s-a întâmplat o situaţie foarte jenantă şi chiar agresivă din partea unui coleg din clasă. L-am rugat să- şi şteargă murdăria pe care a făcut-o pe scaunul meu, iar acesta a răspuns prin faptul că a îndepărtat mizeria cu geanta mea. Eu am procedat la fel ca el, însă numai am agravat situaţia. Într-un sfirşit el m-a apucat de gât şi cu un glas agresiv mi-a zis: “Ce vrei, să te omor?” şi m-a aruncat în scaune. Toţi au ieşit din clasă şi au încercat să blocheze uşa ca să nu pot părăsi clasa. Nu am mai dorit să mă mai întorc la şcoală a doua zi, am fost afectată psihologic. În timpul unei lecţii de română profesoara ne-a dat o însărcinare ca să asociem şcoala cu ceva, eu am ales s-o compar cu un drum al morţii. Toţi au râs zicând, că exagerez, însă în perioada aceea pentru mine era un chin să plec la şcoală, ştiind că toţi au să râdă de mine dintr-un nimic.

Se intimplă deseori discriminări directe: la angajarea în câmpul muncii a persoanelor cu dezabilităţi. O situaţie de acest gen s-a întâmplat la sora mea la lucru. Doi băieţi surdo-muţi au fost angajaţi la întreprindere, numai ca aceştia erau priviţi de sus de restul lucrătorilor, se râdeau de ei, făceau glume pe seama lor, fiindcă ei oricum nu-i auzeau etc. Astfel discriminare este şi atunci când din cauza vârstei unei persoane se refuză angajarea în câmpul muncii, dar şi atunci când amenilor în cărucioare nu li se crează access pre sau în instituţii.

Despre cazul mei, ce să zic, am fost slabă, m-am temut să mă adresez pentru ajutor din cauza fricii că-mi pot face mai rău. Am trăit durutul sentiment în singurătate. Însa astăzi am învăţat un lucru important: tăcerea nu ajută pe nimeni, tăcerea nu-mi va rezolva problema. Acum m-am informat despre existenţa a mai multor organizaţii, oameni care sunt dornici de a-mi oferi ajutor refuză de a-mi apăra drepturile. Dacă în viitor mă voi confrunta cu aceeaşi problema voi şi cum să acţionez şi să nu repet aceeaşi greşeală. Toţi copii trebuie să ştie că “o mâină” de ajutor există pretutindeni, trebuie doar să posede curaj de a cere ajutor, susţinere. Despre asta ne învaţă şi Biblia „cere şi ţi se va da”. Nimeni nu trebuie să sufere din cauza discriminarii, abuzurilor, pentru că toţi merită fericire.

Înţeleg, aceste probleme sunt cu mult mai complicate decât par. Copii pot să cadă în depresie, să se izoleze de societate şi uneori, dacă nu sunt ajutaţi la timp pot chiar să facă şi mari prostii, precum sinuciderea.

Maria Panainte,
Liceul Teoretic “Ion Creangă” din s. Popeştii de Sus