O jumătate de veac pe tărâmul pedagogic

Screenshot_4

Olga Barajin (Cornilova), la vârsta de 18 ani, a făcut primii pași pe tărâmul pedagogic în calitate de învățătoare la clasele primare.

 

După absolvirea școlii medii din satul Mândâc, de unde este de baștină, și-a continuat studiile la Institutul (acum Universitatea de Stat) Pedagogic „Alecu Russo” din mun. Bălţi şi, concomitent, a început a activa în calitate de învățătoare la clasele primare din s. Antoneuca, raionul Drochia.

Prima experiență de muncă în această localitate nu a durat, după ce s-a căsătorit, s-a mutat cu traiul la Holoșnița Nouă și a fost angajată la muncă pe specialitate în satul Palanca, o localitate la fel de mică ca și anterioara.

Așa a vrut destinul Olgăi Barajin, să o ducă atât cu traiul, cât și cu activitatea, în unele localități mici ale raionului, care, cu timpul, deveneau și mai mici, fiind afectate de plecarea în masă a moldovenilor peste hotare. Odată cu micșorarea numărului de familii reproductive, evident, s-a redus și numărul de copii, iar în grădinițe și școli au început a se închide grupe de copii sau clase din cauza numărului insuficient de copii. O perioadă complicată se abătu asupra Moldovei, dar, mai cu seamă, asupra satelor mici, care, abandonate, deveneau mult mai sărăcite.

Olga Barajin a primit realitatea așa cum îi era hărăzită de soartă, nu era în puterile ei și nici nu dorea să modifice ceva (să-și schimbe locul de trai sau să plece și dânsa peste hotare). A continuat să muncească în domeniul ales cu drag din tinerețe, nu a vrut să-și schimbe profesia și nici să plece din școală. Mai repede s-a dat ea singură după schimbările timpului, acceptându-le și acomodându-se la ele. Deși locuia în Holoșnița, localitate fără instituție de învățământ, un timp a activat în satul vecin Palanca, apoi, când la Palanca școala a fost închisă, a trecut la muncă în școala medie (apoi gimnaziul) din Șalvirii Noi. Odată cu aceasta, deoarece drumul se lungise încă cu un sat, a decis cu întreaga sa familie să treacă cu traiul la Palanca, ca să-și scurteze drumul până la noul loc de muncă.

Astfel, Olga Barajin, în anii cât a muncit, a făcut sute și mii de kilometri de drum dintr-un sat spre altul, când nu era transport, parcurgea distanța pe jos, mai târziu începu să circule cu transport. Însă era bucuroasă, că activează acasă, lângă familie, lângă consăteni și mândră, că poate învăța copilașii din aceste sate să scrie și să citească, să socoată și să admire frumusețile plaiului natal.

În gimnaziul din Șalvirii Noi Olga Barajin a activat până la vârsta de pensionare. Însă instituția de învățământ a avut nevoie de experiența ei bogată și profundă și în continuare, iar învățătoarea micilor discipoli s-a prins să ofere cunoştinţele sale de ani de zile şi iubirea faţă de carte şi față de copii încă 10 ani după pensie.

Am lucrat toți acești ani cu multă tragere de inimă şi multă dragoste faţă de copii, – mărturisește Olga Barajin. – Toată viața am profesat o activitate care am ales-o după placul inimii și la discreția sufletului. Nu regret, că nu am plecat, ba sunt mândră de ceea ce am reușit să fac, de promoțiile mele dragi de copilași, de munca mea cu dăruire.

Olga Barajin, într-adevăr, se bucură de o stimă și un respect aparte în toate aceste trei sate ce fac parte dintr-o primărie unică, Palanca, atât din partea foștilor elevi, azi specialiști în diverse domenii, cât și a părinților lor.

Aceasta este cea mai mare apreciere pentru un pedagog de valoare cum a fost în toți cei 50 de ani de activitate Olga Barajin.

Inga SINCHEVICI, s. Palanca

 

Lasă un răspuns