Dreptul de a ne trăi Viață

Toamna a venit peste noi cu multe și frumoase surprize, îndemnându-ne să-i savurăm farmecul și să ne bucurăm de Viață. Prin foșnetul senzațional al frunzelor multicolore și cântecul melancolic al stolurilor de cocoare, prin mirosul îmbătător al gutuilor și al strugurilor mustoși, Viața noastră își conturează imaginea, devenind inedită. Trăim fiece clipă stăpâniți de emoții, de speranțe și cu siguranța că viitorul ne așteaptă cu porțile deschise, să-i cunoaștem împărăția. Ne vedem oameni împliniți, agreați și de succes.

Dominați de aspirații, conștientizăm că fericirea prinde aripi atunci când avem dreptul la zbor. Ne tentează zborul învăluit de lumină, într-un spațiu larg și plin de liniște, printre raze de soare și nourași jucăuși. E dreptul care ne asigură succesul, ne oferă oportunitatea de a alege.

Sunt adolescentă și mă bucur că am șanse reale să visez, să încerc și să mă afirm. Am dreptul să fiu răsfățată în sânul familiei, să-mi împart gândurile, trăirile cu părinții mei, căci îmi sunt alături și-mi oferă cel mai de nădejde sprijin. Le sunt recunoscătoare că au rămas în țară, pentru a păstra căldura cuibului în care cresc.

Am dreptul la studii de calitate și acest privilegiu mă face optimistă, motivându-mă să fiu prietenă cu Măria Sa Cartea. Performanțele mele în cadrul concursurilor raionale și naționale sunt expresia muncii asidue și o aureolează.

Vacanțele de vară au fost unice și-și vor păstra imaginea pentru tot restul vieții. Dreptul de a mă odihni în taberele din țară și din România, pe litoralul Mării Negre, de a urca în munți, de a admira piscurile lor înzăpezite mi le-au oferit cei maturi (părinții, administrația liceului, Direcția de învățământ) exprimându-și atitudinea și aprecierea pentru ceea ce sunt. M-am cunoscut cu tineri din țară și de peste hotarele ei, datorită oportunităților oferite de proiectele la care am participat. Astfel am avut ocazia să cânt pe scena mare din București, să fiu invitată în platoul de filmare a televiziunii Romane, la emisiunea ”Adevărul”, să fac parte din echipa celor „10 creatori de viitor” ai proiectului „Khampions united”, care s-au aflat timp de două săptămâni la Cluj Napoca pentru a învăța cum să-și realizeze visurile.

A fost dreptul meu să mă fac auzită, să vorbesc despre satul natal, despre valorile lui. A fost dreptul de care am beneficiat „bătând la ușă”, căutând cărări interesante în drumul formării de sine.

Experiența de viață m-a învățat să-i respect pe cei din jur, să fiu tolerantă și deschisă spre comunicare, să mă apropii de oameni cu bunătate și sinceritate. Am înțeles că toleranța este o valoare, că ea ar rezolva toate problemele, dacă ar trona în societate. Din păcate, prea puțini se gândesc la ea și acționează conform legilor ei. O calcă în picioare, devenind violenți și inumani. Am putea s-o salvăm împreună, făcându-i loc în viața noastră, aducând-o printre noi, în sălile de clasă, în familie, la serviciu, în orice circumstanță în care apare omul. Or, omul este cel care provoacă răul, uitând că menirea sa în această lume e de a fi OM. Se poartă crud cu aproapele său, crezându-i-se superior. Îl discriminează pe cel neputincios, savurând plăcerea victoriei, dă cu piciorul în cel neajutorat și necăjit, bucurându-se de „fapta”-i măreață.

E prea dură viața uneori, ea face ca omul puternic fizic să-l umilească pe cel mai slab. Ea pune în fața copiilor mici spectacole cumplite, care-i rănesc și-i decepționează pentru totdeauna. Discriminarea transformă tabloul realității în care trăim într-o caricatură banală, dezgustătoare, oribilă. Nu ne costă prea mult să o scoatem pe poartă din viața noastră. Ar fi suficient să o tratăm cu indiferență, oferindu-i loc de cinste toleranței.

Cum s-ar schimba atunci Lumea! Cît de frumoasă ar fi atunci viața! Câte șanse am avea să ne bucurăm de drepturile care ne aparțin!

Valeria MAXIM,
elevă în clasa a XII-a, IP LT „Ion Creangă”, s. Popeștii de Sus