După trei decenii, munca încă nu o oboseşte
Zinaida BĂRLĂDEANU, infirmieră, Secţia chirurgie, Spitalul raional „Nicolae Testemiţanu”: „Sunt mândră, că am o mucă foarte necesară oamenilor. Îmi îndeplinesc misiunea cu cinste şi cu tragere de inimă”.
Mai bine de trei decenii Zinaida face naveta: Chetrosu-Drochia și viceversa. Locuiește în s. Chetrosu, dar lucrează la spitalul din Drochia. S-a deprins, îi este convenabil, căci după o tură de muncă are trei zile libere şi îşi poate programa eficient treburile casnice. Soţul Ion tot e pe drumuri, munceşte la Petreni. Fiica Rodica e căsătorită şi locuieşte în Anglia, acolo îi creşte şi nepoata dragă, Cătălina, care are deja 17 ani, iar mezina Diana – este la Drochia.
Iniţial Zinaida a muncit la fabrica de covoare din Şuri, iar după desfiinţarea ei – un timp scurt – la spitalul din sat. Dar şi acesta a fost lichidat. Aşa că soarta a adus-o la spitalul raional.
Munca în Secţia chirurgie este una specifică. A trebuit să deprindă subtilităţile, să înveţe din mers ce trebuie să facă în primul rând, dar ce – peste 10 minute. În programul ei de activitate intră diverse obligațiuni: duce analizele la laborator, lengeria utilizată la spălătorie, o aduce pe cea curată, pregăteşte paturile pentru bolnavii recent internaţi, ajută la transportarea bolnavilor la diverse examinări, în sala de operaţii și îndărăt, manifestă o grijă foarte minuţioasă faţă de cei reveniţi după intervenţie, întreține curățenia… Şi tot aşa, acelaş program în fiecare tură. În secţie sunt 43 de paturi şi 13-14 saloane. Împreună cu colegele, conform graficului, fac şi curăţenie generală, evaluarea inventarului pe care-l au în gestiune şi încă multe alte lucruri ce necesită nu doar deprinderi, dar şi orientare operativă în situaţiile mai dificile.
Cred, că dacă pe Zinaida Bărlădeanu nu ar caracteriza-o iuţeala paşilor, virtuozitatea mâinilor, deprinderea, dar şi satisfacţia de la munca prestată, ea nu ar fi reuşit să se menţină atâţea ani în această secţie, deoarece este o muncă foarte dificilă şi specială. Acum, chiar când se apropie vârsta de pensionare, ea nu se vaicără şi nu zice că a obosit sau deja nu mai poate. Nu este în firea ei. Dimpotrivă, după trei decenii, nu-şi doreşte o alt muncă. Are norocul să activeze într-un colectiv unit, în care munca infirmierelor totdeauna a fost apreciată. Zinaida mereu a simţit stimă şi respect atât din partea administraţiei, cât şi a celor din jur: medici, asistente, bolnavi, vizitatori. Şi asta pentru că Zinaida Bărlădeanu a ştiut cum să-şi îndeplinească nobila misiune de a-i ajuta pe suferinzi, cum să se comporte cu fiecare, mereu a manifestat o atitudine grijulie față de bolnavii aflaţi la tratament în Secţia chirurgie.
