„Educaţia, baza formării personalităţii”

— Dle Recean, alaltăieri, profesorii şi educatorii din Republica Moldova au marcat ziua profesională. Desigur, între ei sunt şi pedagogii din raionul Drochia. În numele colectivului redacţional, dar şi al cititorilor „Gliei” urăm tuturor cadrelor didactice drochiene continuie succese.

— Mulţumim.

— Emoţii?

— Da, emoţii. De fiecare dată. Cum fără ele?

— Oficiată anual, parcă ar fi să fie o obişnuinţă?

— Da, anual, dar nu se transformă într-o simplă obişnuinţă. De fiecare dată e chiar o mare şi adevărată sărbătoare. Ziua Mondială a Pedagogului a fost desemnată la 5 octombrie 1994, ca urmare a faptului că, la această dată, în anul 1966, a fost adoptată „Recomandarea UNESCO/ILO privind statutul profesorilor” — recomandare care certifică importanţa unui sistem educaţional de calitate şi care punctează responsabilităţile pe care trebuie să şi le asume un cadru didactic.

— O mare şi adevărată sărbătoare, pentru că…

— Pentru că, învăţământul mereu a fost temelia vieţii, iar educaţia este baza formării personalităţii. Cel puţin aşa văd eu lucrurile, astfel înţeleg activitatea domeniului în care muncesc de ani buni.

— Apropo, care Vă este stagiul pedagogic?

— 33 de ani. Penultimii opt ani — în funcţia de director al Liceului teoretic „Ştefan cel Mare” din oraş, iar ultimele opt luni — la cea de şef al DÎTS Drochia.

— E mare diferenţa dintre aceste două funcţii? A fost necesar să Vă „remodelaţi”?

— Există diferenţe, or, acum aria de activitate e mult mai extinsă. Şi „remodelarea” este necesară pe alocuri, dar o fac din mers.

— Nu regretaţi că aţi acceptat să veniţi în fruntea învăţământului drochian? Ştiu că greu V-aţi lăsat convins să depuneţi actele pentru concurs.

— Nu regret. Dacă presupuneam că voi regreta, nu făceam acest pas. Recunosc, nu este uşor, ba uneori, din punct de vedere psihologico-moral, chiar este foarte complicat. Dar nu şi imposibil. Nu vreau să fiu luat drept lăudăros, dar niciodată nu am avut frică de greutăţi. Asta, poate, de unde mereu am avut în preajmă colegi buni, specialişti adevăraţi, pedagogi cu drag de profesie. A fost norocul meu. Vreau să cred, şi al dânşilor.

— Ce Vă deranjează mai mult în actualitatea pedagogică?

— Lupta inutilă vis-a-vis de reforma de optimizare în sectorul educaţional.

— Adică?

— Cine vrea să gândească, să analizeze, nu poate să nu înţeleagă că reforma dată este în beneficiul elevilor. Nu putem obţine calitate instruind împreună, într-o clasă, să zicem, 10 copii de vărstă diferită. Sporirea calităţii serviciilor educaţionale, iată, ca să zic aşa, motto-ul reformei. Dar, sunt sigur, cu încetul va veni şi conştinetizarea necesităţii optimizării. Principalul este că în urma implementării ei vor avea de câştigat elevii. Dar noi, până la urmă, pentru cine ne sacrificăm? Pentru copiii noştri — cei de acasă şi cei de la şcoală.

— V-aţi obişnuit cu fotoliul şefului de la învăţământ?

— Încerc să mă obişnuiesc cu munca, cu obligaţiunile, cu responsabilităţile… Fotoliul nu prea are timp „a mă ţine în braţe”. E mare volumul de lucru şi extinsă aria activităţii unui şef de DÎTS. Şi iarăşi norocul mi-a ţinut „de umbră”. Mă bucur că la direcţie avem un colectiv bun, experimentat, cu activitatea cotidiană pusă „în brazdă”. De multe ori apelez la cunoştinţele colegilor. Mulţi din ei lucrează de ani buni la direcţie, aşa că nu ezit să le cer sfatul.

— Care, consideraţi, sunt elementele principale în activitatea direcţiei, capabile să aducă succese?

— O zic în teze, evidenţiind principalele şase:

1. Asigurarea funcţionalităţii eficiente;
2. Îmbunătăţirea calităţii resurselor umane;
3. Asigurarea creşterii relevanţei şi aplicabilităţii studiilor;
4. Fortificarea şi reformarea condiţiilor educaţionale în instituţiile de învăţământ preuniversitar din raion;
5. Valorificarea şi impactul resurselor umane asupra procesului educaţional.
6. Transparenţa în activitatea administraţiei Direcţiei de învăţământ Drochia.

Liuba BULGARU