Educația ca maraton al vieții

Director al Liceului Teoretic „B. P. -Hasdeu” din Drochia, Iurie Melinte este una dintre personalitățile care dau sens noțiunii de implicare autentică. Profesor, mentor, dar și sportiv de anduranță, el reprezintă generația celor care nu separă munca de pasiune, ci le transformă într-un mod de viață. Distins cu Medalia „Meritul Civic” pentru meritele sale în dezvoltarea educației și pentru contribuția la consolidarea spiritului comunitar, Iurie Melinte se remarcă prin echilibru, perseverență și puterea de a inspira în tăcere, prin fapte.

Sub conducerea sa, liceul a devenit un spațiu al inițiativei și al performanței, unde educația nu înseamnă doar acumulare de cunoștințe, ci formarea caracterului și a rezilienței. În afara sălilor de clasă, alergările de maraton i-au devenit o metaforă a vieții profesionale: fiecare kilometru cere concentrare, răbdare și încredere în propriile forțe — exact valorile pe care le cultivă și în rândul elevilor.

Între școală, comunitate și sport, Iurie Melinte construiește punți. În viziunea sa, educația locală poate deveni un punct de pornire pentru transformarea societății, iar tinerii din Drochia pot fi motorul unei Moldove moderne, ancorate în valorile europene.

Vă invităm să descoperiți, în interviul ce urmează, gândurile unui om care aleargă cu aceeași determinare pe toate traseele vieții – în educație, în comunitate și în propria căutare de a depăși limitele.

– Ce vă motivează să fiți prezent și activ — în școală, în comunitate și în competițiile de alergare?
Motivația mea profundă provine din ideea de impact și progres constant.
În liceu și în comunitate, sunt motivat de fiecare elev care se schimbă sub îndrumarea noastră și de fiecare provocare care face ca instituția noastră să devină un motor de dezvoltare locală. Încerc să fiu un catalizator pentru schimbare, oferind tinerilor un model de disciplină și perseverență.
În competițiile de alergare, motivația este similară, dar aplicată la nivel personal: este vorba despre a-mi testa limitele fizice și mentale, de a gestiona disconfortul și de a nu renunța. Fiecare kilometru parcurs este o lecție despre reziliență.
În esență, cele două se completează: performanța de anduranță mă învață că succesul este o cursă lungă, nu un sprint — o mentalitate pe care o aplic apoi în viața liceului și o transmit celor din jur.

– Cum reușiți să îmbinați pasiunea personală cu munca de profesor și director?
Există o sinergie uimitoare între cele două. Pasiunea pentru alergările de anduranță nu este doar un hobby, ci o adevărată școală de leadership și management al timpului.
Disciplina și managementul timpului: Ca director, planificarea strategică este esențială. Așa cum îmi planific antrenamentele pe termen lung, îmi structurez și activitatea școlii. Nu există timp irosit.
Reziliența și obiectivul: Alergările m-au învățat că eșecurile (sau zidurile fizice) sunt parte din proces. La fel și în școală: confruntările cu provocări birocratice sau educaționale sunt depășite prin perseverență și viziune pe termen lung.
Modelul de rol: Le transmit elevilor și colegilor mei ideea că echilibrul este cheia. Un lider trebuie să fie nu doar eficient la locul de muncă, ci și sănătos și pasionat în afara lui. Pasiunea personală mă menține energic, lucid și gata să fac față presiunii cotidiene.

– Ce proiect sau inițiativă v-a adus cea mai mare satisfacție, pentru că a schimbat ceva real în comunitate?
Proiectul care mi-a adus cea mai mare satisfacție a fost deschiderea și funcționarea la noi în liceu a Centrului Regional de Excelență în Educația Antreprenorială. A fost un pas important pentru comunitatea noastră, pentru că nu ne-am limitat la a vorbi despre spiritul antreprenorial, ci am creat efectiv un spațiu unde tinerii, profesorii și mentorii pot lucra împreună, pot învăța și pot transforma ideile în inițiative reale. Ceea ce mă bucură cel mai mult este că vedem deja rezultate concrete — tineri care și-au început propriile proiecte, profesori care aplică noi metode de predare și o comunitate mai activă și conectată în jurul ideii de educație și inovație.

– Cum vedeți locul educației locale într-o societate care se transformă și se apropie tot mai mult de valorile europene?
Educația locală nu este doar un simplu „loc”, ci trebuie să devină ancora și rampa de lansare a acestei transformări.
Ancora înseamnă păstrarea identității și valorilor noastre culturale locale, a istoriei care ne dă rădăcini.
Rampa de lansare înseamnă adoptarea rapidă a valorilor europene esențiale: gândirea critică, spiritul civic, toleranța, incluziunea și competențele digitale.
Rolul nostru, aici, în Drochia, este de a le demonstra tinerilor că nu trebuie să plece pentru a avea un viitor. Trebuie să pregătim elevi care sunt cetățeni europeni activi, conștienți de drepturile și responsabilitățile lor, capabili să concureze pe piața muncii europene, dar care aleg să revitalizeze comunitatea de acasă cu idei și practici moderne.

– Ce mesaj ați transmite tinerilor care cresc astăzi aici, în Drochia?
Dragi tineri din Drochia, aș vrea să vă transmit trei lucruri, inspirate din experiența mea pe distanțe lungi:
Voi sunteți „combustibilul” viitorului nostru. Nu așteptați ca schimbarea să vină de la alții. Începeți cu voi înșivă — citiți, învățați, călătoriți, fiți curioși și criticați în sens constructiv. Nu subestimați niciodată puterea unei idei bune și a acțiunii locale.
Educația este antrenamentul vostru de anduranță. Ceea ce învățați acum nu este doar o notă, ci reziliența și setul de instrumente cu care veți construi viața de adult. Nu vă fie frică de provocări; ele sunt kilometrii esențiali care vă definesc caracterul.
Lumea este a voastră, dar rădăcinile sunt aici. Luați ce e mai bun din experiențele globale, dar nu uitați de unde ați plecat. Drochia are nevoie de energia voastră, de viziunea voastră proaspătă și de curajul vostru. Credeți în potențialul locului natal. Fiți campionii propriei voastre comunități.

A dialogat: Cristina DONICI