Elle est pas belle la vie?
Lilia FOALEA
– Aaaaah! – ţipătul meşterului mă luă prin surprindere şi sării ca arsă din fotoliu. Aaaaah! – ţipai şi eu, pentru că fix în momentul cela un smoc de păr, care-mi aparţinea, se afla în mâinile lui! Eu în sus – el în jos. Nu ştiu cum se numeşte fenomenul în fizică, dar la francezii fără mari aptitudini în disciplina sus-numită, se numeşte „tras de chică”.
În afară de durerea nebună, am evitat orice altă catastrofă estetică (mâna cu foarfeca era, nu ştiu de ce, prin zona urechii lui, nu a mele).
Îi intalnii prin oglindă ochii îngroziţi şi m-am gândit că a văzut în părul meu, crescut sălbatic de două luni, vreun paduche, altfel nu puteam să-mi explic reacţia violentă. Din motive lesne de înţeles, nu-l întrebai nimic, îl lăsai să zică el ce are de zis, în acelaşi timp încrucişai „a noroc” două degete de la picior, în speranţa că va fi mai discret, când îmi va anunţa „noutatea”. Nu de alta, dar salonul de coafură se afla în vecinătatea magazinului la care lucrez şi nu îmi doream să mi se submineze autoritatea.
– Quelle horreur! Graţie măştii, am descoperit că am o ureche plasată mai sus decât alta, – continuă el cu vocea care, de obicei, anunţă sfârşitul lumii.
Sunetul metalic al foarfecelor, zumzăitul maşinilor de tuns, clipocitul apei din robinete, râsetele, „comansava”-urile, răsfoitul revistelor, au încetat concomitent! Printr-o coincidenţă milimetrică a amuţit şi televizorul. Toate capetele, pletoase, unsuroase, ude, pline cu alifii, însurite, vopsite acasă de consort sau de odraslă, dornice de orânduială, s-au întors compătimitor la meşterul meu. Oare va putea tunde clienţii cu o ureche plasată mai sus decât alta?
Şi, culmea! Cum va gestiona afacerea? Căci meşterul pe lângă faptul că ştie să tundă, prin cumul mai e şi patronul salonului!
Peste o secundă a prins glas televizorul, momentul de tăcere se datora, de fapt, schimbatului clipurilor. Şi zumzăitul agitat al salonului şi-a reluat rutina… atat de nouă.
E tare bine să-ţi simţi capul uşor. Un carré scurt e totuşi invenţia cea mai mare a feministelor. Mă lăsai măturată de acele supărătoare de după gât, scuturai uşor capul, simţii cum părul mişcă, trasei rapid nişte şuviţe pe urechi, pentru că şi ale mele, de după elasticurile măştii, îmi părură asimetrice.
Mă ridicai de pe scaun şi mă îndreptai spre mini-vestiar. Acum, de la redeschidere, deşi e salon fiţos, nu ţi se mai scoate şi nici nu ţi se îmbracă trenciul. E self service, îţi pui singur haina pe umeraş care, de altfel, a fost schimbat în urgenţă, cel din lemn pe altul din aluminiu (e mai simplu de dezinfectat).
Şi tot din categoria obiectelor noi sunt şi bucăţile de plexiglas fumuriu – cu logo-ul firmei, remarcai eu maşinal – care despart lavabourile. Nu că m-aş plânge, îmi amintii involuntar de restaurantele studenţiei mele: mesele în cabine erau mai scumpe sau accesibile doar unei clientele alese, o fată de la ţară ca mine nu făcea parte.
Aşteptai să mi se programeze maşina de plătit şi descoperii cu mare surprindere că hălăţelul şi prosopul de o singură folosinţă cu logoul salonului, iar remarcai maşinal (spiritul de observaţie al unora enervează, mă probozii în gând). Şi, deci, observai că aceste două obiecte utile pentru securitatea noastră pe timp de pandemie, dar atât de neplăcute la atingere, mai ales prosopul care n-a îmbibat nici măcar două picături de apă şi le-a lăsat pe toate să se strecoare pe sub tricou până la omoplaţi…
Dar iar simt că mă îndepărtez… Deci, aceste două obiecte n-au mărit costul lucrărilor de pe „şantier”. Dimpotrivă, meşterul mi-a făcut şi o reducere bunişoară, recunoscător, probabil, pentru descoperire (o diferenţă, fie ea şi în fizic, poate servi la ceva), dar şi pentru că suntem vecini, iar vecinii, între ei, îşi fac gesturi frumoase. Eu, de exemplu, când îl văd în magazin cumpărând bombonele pentru salon, îl atenţionez să nu le mănânce pe toate şi el râde amuzat şi mândru că cineva îl crede în stare să înghită câteva kilograme de dulciuri…
Iată aşa începem să re-descoperim lucruri obişnuite şi să ne reluăm viaţa.
Elle est pas belle la vie?
Lilia FOALEA, Franconville, Franţa
