Emigrarea – un plus sau un minus
De la un an la altul, numărul emigranților moldoveni este în creștere.
Potrivit unui sondaj realizat de CBS-AXA în iulie curent, fiecare al cincilea moldovean intenționează să plece din țară în următoarea jumătate de an. Asta înseamnă că până în primăvară, aproximativ 600 de mii de moldoveni ar putea emigra. Iar în cazul în care o atare tendință se va menține și pe viitor, în maxim 5 ani, Republica Moldova ar putea rămâne fără oameni!!!
O cifră extrem de alarmantă, care ar trebui nu doar să le dea de gândit politicienilor (și mai marilor) acestui stat, ci să-i îngrozească până în măduva măduvii oaselor. Pentru că anume ei sunt cei care și-au asumat responsabilitatea pentru bunăstarea poporului și viitorul acestei țări, iar acum se dovedește că lumea fuge și țara este pe cale de dispariție…
Însă, politicienii noștri nu pot fi speriați cu una cu două. (Barem cu 600 de mii sau aproximativ un milion de moldoveni care deja au emigrat). Respectiv, aceștia continuă să adopte legi controversate (or, care favorizează amplificarea corupției, deci diminuează nivelul de trai al cetățenilor) și pleacă liniștit în vacanțe luxoase în țările, în care concetățenii lor muncesc la negru, pentru că acasă lucrurile sunt de-a dreptul maro. Președintele țării, înainte de a merge la odihna bine (ne)meritată, chiar a avut obrăznicia de a le ura molodevinlor „optimism”… Vorba camaradului său moscovit Dmitrii Medvedev: „денег нет, но вы держитесь”.
Pe de o parte, emigrarea este benefică pentru țară, întrucât ea rezolvă anumite probleme economice. Or, persoanele aflate peste hotare trimit bani rudelor de acasă și astfel se plătesc impozite, iar banii vin în haznaua statului. Plus, emigranții comunică cu persoane de diferite naționalități, etnii și culturi, drept care își îmbogățesc bagajul de cultură generală, deci capătă anumite experiențe și idei, сe ulterior, ar putea fi promovate sau aplicate la noi în țară. Iar acest fapt, la rândul său, ar duce la prosperarea Republicii Moldova, respectiv, la raționalizarea fenomenului emigrării…
Problema-i că numărul celor care revin în țară pentru a deschide o afacere (ce ar crea noi locuri de muncă și ar vărsa bani în bugetul de stat), la fel ca și al celor care revin cu idei inovatoare pentru dezvoltarea infrastructurii, este foarte mic. Ba, și ăstora li se pun bețe-n roate. Fie sub formă de impozite, taxe și tot felul de inspecții și controale (oficial-neoficiale și estorcatoare de mită), fie prin diferite „chestionări simbolice”, scopul cărora, de fapt, este stabilirea apartenenței sau simpatiei politice… (Democrația moldovenească este unică în lume)…
Istoria arată că deși emigrarea contribuie enorm la evoluția oricărei țări, totuși prosperitatea și progresul acesteia sunt determinate de munca populației permanent trăitoare pe teritoriul dat… De munca remunerată cumsecade, „structurată în produse și servicii cu un grad crescător de calitate”… (Exemplul Germaniei care, ruinată de cel de-al Doilea Război Mondial, în câteva decenii, prin punerea în valoare a capacității de muncă din interiorul țării și exportarea de produse și servicii calitative, a ajuns, astăzi, principalul creditor al Europei și în topul 10 al țărilor cu cel mai înalt nivel de trai)…
A pribegi de dragul unui trai decent sau a rămâne la cheremul „ciobenilor plaiului mioritic”, fiecare decide pentru sine… Am dureri în piept și noduri în gât…
P.S. „Emigrantul poartă cu sine țara în suflet.” (Florentin Smarandache)
Andrei BULGARU
