Eroii noştri în halate albe

În aceste zile foarte dificile pentru Republica Moldova, provocate de epidemia de coronavirus, cadrele medicale sunt suprasolicitate. Munca lor şi pe timp paşnic este dificilă, acum însă a devenit mai complicată şi mai intensă de câteva ori. Am discutat cu Elena Moraru, directorul Secţiei Asistenţă Medicală Urgentă Drochia a IMSP „Centrul Naţional de Asistenţă Medicală Prespitalicească”, despre munca angajaţilor în condiţii de pandemie mondială şi de epidemie naţională, despre eroii în halate albe, care, cu propriul risc, ne vin în ajutor, ne salvează şi ne încurajează.

— Doamnă Elena, noi, cei de acasă, cunoaştem munca specifică a angajaţilor de la Serviciul de Asistenţă Medicală Urgentă, când trebuie să fiţi gata în orice moment de a pleca la un solicitant. Sunt cazuri complicate, ce nu admit întârzieri, dar sunt cazuri mult mai lejere, care ar putea aştepta. Acum, în condiţiile epidemiei, cum vă descurcaţi?
— Adevărat, personalul angajat în acest sistem trece un test nu doar la profesionalism, dar şi la capacitatea de a fi rezistent, de a nu simţi oboseală pe tot parcursul turei, de a nu permite genelor să se îngreleze spre dimineaţă, de a merge la solicitant cu mintea ageră şi clară chiar şi în ultima oră de serviciu, indiferent câte chemări a avut în tură. Este o şcoală foarte serioasă şi profundă. Şi toate acestea acum, în condiţii de epidemie, se amplifică. Multe din cunoştinţele teoretice, pe care mai că nu credeam că le vom aplica, au apărut acum brusc, ca o avalanşă, în viaţa noastră şi ne „testează” pe noi, specialiştii, cum le putem aplica eficient în practică. Un examen foarte serioas şi responsabil.
— Câte echipe de „salvatori” avem în raion?
— În total 6, 4 la Drochia şi câte una la punctele din Ochiul Alb şi Pelinia.
— Toate sunt completate cu medici?
— Nu, doar una este cu medic, felcer şi şofer. Celelalte 5 sunt compuse din felceri, infirmiere, şoferi.
— În ultimul timp, de când a apărut în viaţa noastră acest virus şi ne aflăm în autoizolare, frecvenţa solicitărilor a rămas la fel sau s-a schimbat?
— E cam aproximativ la acelaş nivel. Dar când nu reuşim, apelăm la echipele din cele două sate.
— Doamnă director, se ştie, că în raionul Drochia au fost confirmate două persoane cu coronavirus, în s. Şuri şi în oraş, pe când în raionul vecin Soroca această infecţie contaminează tot mai multă populaţie, atât din oraş cât şi din localităţile rurale, numărul infectaţilor ajunge la 150, în oraş şi în 25 de localităţi. Situaţia este critică şi prin faptul, că sunt afectate multe cadre medicale. Drochienii, ca vecini, le-au sărit în ajutor?
— Altfel cum? În fiecare dimineaţă, începând cu 27 martie, câte o echipă zilnic pleacă în tură la Soroca pentru 24 de ore. Dacă la Drochia predomină chemările paşnice, apoi la Soroca suntem ca la front, în prima linie şi în multe localităţi. Nu ştim de unde poate „sări iepurele”, adică pericolul de infecţie.
— Probabil, că nici nu trebuie să vă întreb de măsurile de precauţie, că fiecare are grijă mare de sănătatea proprie.
— Exact, dar noi suntem conştienţi. La Drochia la toate chemările mergem cu măşti, mănuşe, dezinfectant, şi doar la cazurile când suntem informaţi de la „Serviciul 112”, că solicitantul are febră sau suspecţie de simptome, atunci îmbrăcăm combinezoanele, ochelarii şi celelalte atribute de protecţie. La Soroca gazdele au grijă de dezinfectarea şi echiparea noastră totală. În 24 de ore acest lucru se produce nu o singură dată. Şi ne bazăm pe eficienţa dezinfectanţilor, cu care ne stropim total la intrarea şi la ieşirea de la pacient. Acum şi sufletul ne este plin de clor şi de alte preparate, ne pare că avem răni în gură de la soluţii. Ne protejăm foarte minuţios, dar nu avem nicio siguranţă, permanent suntem expuşi, ne paşte frica infectării la tot pasul.
— Nu pot să nu vă întreb: dispuneţi de cantităţi suficiente de echipament şi atribute de protecţie, aceasta fiind o problemă actuală în toată republica?
— Desigur, avem echipament performant îndeajuns, acum un lot de 50 de costume mă aşteaptă să le aduc de la Bălţi. Dar mai sunt şi donatori mărinimoşi, care vin cu loturi de măşti, cum ar fi Tatiana Socolov şi alţii.
— În cazurile mai grave, când aveţi de transportat pacienţi în staţionarele de la Bălţi sau Chişinău, vine transport special de la „Serviciul 112”?
— Noi, cu echipele noastre şi cu ambulanţele noastre transportăm. La începuturi am avut foarte multe cazuri. În ultimul timp s-au mai rărit, de sâmbătă şi până astăzi, miercuri seara, nu am avut niciun caz de transportare.
— Conlucraţi cu medicii de familie din raion?
— Desigur, multe chestiuni sunt aplanate ori salvate împreună, ne ţinem la curent cu persoanele sosite din afara ţării sau suspecte.
— Doamna Elena, aveţi şi un apel către locuitorii raionului?
— Aş dori să le spun şi să le repet să solicite asistenţa noastră doar în cazurile de foarte mare urgenţă, atunci când este într-adevăt nevoie de o intervenţie foarte şi foarte urgentă. Să nu ne solicite în cazuri neargumentate, neserioase şi foarte des posibile de evitat. Pentru unele deplasări la secţie sau la medic, de exemplu, există şi taxiuri. Trebuie să înţelegeţi, că în orice moment cineva, în alt capăt al localităţii sau raionului, îşi numără existenţa nu în ore, ci în minute, acolo prezenţa noastră este foarte şi foarte necesară. Gândiţi-vă bine înainte de a face apelul, că noi suntem puţini pentru a satisface orice chemare.
— Vă mulţumim pentru amabilitatea de a ne informa cititorii despre activitatea colectivului Secţiei Asistenţă Medicală Urgentă Drochia în condiţiile Stării de urgenţă, a epidemiei de coronavirus şi în situaţie de autoizolare totală – câte definiţii noi însuşim într-un termen atât de scurt.
A înregistrat
Valentina CEBOTARI