Eroii rămân eroi oriunde ar fi înmormântați
Parohul Valeriu RADU-TĂTARU oficiază o slujbă de pomenire la mormântul eroului Sergiu ISAICUL
Ziua de 2 martie, când acum, 28 de ani, a început conflictul armat de pe Nistru, a fost proclamată de către Parlamentul Republicii Moldova „Ziua Memoriei”.
Oficial, 2 martie 1992 este considerată ziua declanșării războiului de pe Nistru. Primele ciocniri însă au avut loc încă în 1991 prin blocarea podurilor de la Dubăsari, Ștefan Vodă, Gura Bâcului. La 21 iulie 1992 Chișinăul și Moscova au semnat un acord de încetare a focului.
Bravii apărători ai neamului, luptători pentru Integritatea şi Independenţa Republicii Moldova, în fiecare an, la 2 martie, de 28 de ani, îşi comemorează camarazii, pe cei care și-au pierdut viața în conflictul armat de pe Nistru. În această perioadă, conform datelor Ministerului Apărării RM, au decedat 287 de moldoveni. Printre ei, trei poliţişti din Drochia, căzuți în luptele de la Cocieri: Vladimir Boiarniţchi, Vasile Gangan şi Boris Coşciug, dar şi Dinu Roman, s. Drochia, Aurel Coţofană, Chetrosu și Viorel Ciobanu, Șuri.
În cimitirul din satul Sofia mai odihneşte un flăcău al neamului. Pe obelisc stau incrustate datele „Isaicul Sergiu Isidor (17.V.1960 – 25.VI.1992), decedat pentru Integritatea Moldovei”. În fiecare an, la această data comemorativă, la mormântul acestui băiat se adună camarazi de arme, sofieni, elevi de la gimnaziul din localitate cu profesori, vin rudele din depărtare, iar preotul-paroh Valeriu Radu-Tătaru oficiază o slujbă religioasă de pomenire.
Soţia lui Sergiu Isaicul, Tatiana, este din Sofia, familia, însă, locuia în satul Cocieri. După cum ne-a informat Iulian Enache, ex-secretar al Consiliului sătesc, în timpul conflictului armat, Sergiu a venit la primăria Sofia, unde şi-a înregistrat familia cu statut de refugiată, plecând înapoi la luptele pentru satul său Cocieri… Dar, crudul destin i-a curmat viaţa la 25 iunie 1992. În sat se dădeau lupte grele și era imposibil să fie înmormântat acolo. Atunci Tatiana l-a adus la Sofia, în cimitirul din sat, acest brav băiat din Cocieri a rămas să străjuiască pacea…
Pe reţelele de socializare, recent, după evenimentul menţionat, a apărut o postare emoţionantă. Ion Isaicul: „Vreau să aduc mari mulţumiri Primăriei satului Sofia, veteranilor războiului pentru Independenţă, celor care au activat în cadrul Comisariatelor de Poliţie Bălţi şi Drochia, grupului de elevi de la Gimnaziul Sofia pentru organizarea comemorării celor decedați pe câmpul de luptă. Deja de câţiva ani ei se adună la mormântul tatălui meu Sergiu Isaicul, unde are loc o slujbă de pomenire. Datorită lor am auzit multe lucruri frumoase despre tata. De multe ori nu mă împăcam cu gândul, ca este înmormântat departe de satul natal. Dar faptul că acolo, la Sofia, este apreciat pe masură, ne mângâie sufletele. Dumnezeu să-l odihnească.”
Tatiana Isaicul: „Sergiu, răpus pe câmpul de luptă la Cocieri, l-am adus în satul meu, la Sofia, deși departe de casa lui, dar în siguranţă. Mulțumesc mult tuturor pentru cuvintele frumoase spuse în adresa scumpului meu soț și tată al copiilor mei, bunelul nepoților mei. Mulțumesc celor care își aduc aminte de el și de ceilalți băieţi, care au murit în acel război”.
Angela Morozan: „Sergiu este o mândrie pentru copii şi o cinste, că au avut un bunel, un tată, care a luptat şi cu propriul risc a salvat multe vieti. Domnul să-l odihnească, el este şi va rămâne cu noi”.
Ion Isacov: „Din partea locuitorilor satului Cocieri aducem sincere mulțumuri oamenilor de bună credință din Sofia, Drochia pentru omagiul și grija faţă de locul sfânt al lui Sergiu Isaicul, un om grijuliu, un tată cu un suflet mare şi bun. Veșnica amintire”.
Eroii rămân eroi oriunde ar fi înmormântați.
Cor. „GD”
