Fântânarul satului

Fântânile sunt ochiul pământului în care cerul își oglindește fața.

În satul Sofia este cea mai curată apă. De asta sunt convinşi toţi sătenii, care consumă apă din fântânile curăţate în mod obişnuit de cel mai vestit fântânar din sat, de Vitalie Valuţă.
A început a practica această meserie de la vârsta de 17 ani, acum a ajuns la o vârstă de 45 de ani. L-am întrebat în câte fântâni a coborât până acum.
— Nu ştiu exact, dar în fiecare an curăţ vreo 25-30, aşa că numărul lor se ridică la 750-800 de fântâni, – ne mărturisi Vitalie.
Pe Vitalie Valuţă l-am văzut în procesul lucrului, mi s-a părut un om timid şi modest, mereu ţinea ochii aplecaţi în pământ. După ce a organizat pomparea apei din fântână, şi-a îmbrăcat costumul special – o salopetă integrală cu cizme şi aparte  o scurtă – toate din cauciuc, şi-a pus casca, şi-a făcut semnul crucii, şi cu cuvintele “Doamne ajută!”, s-a urcat în vasul, ce ulterior urma să scoată depunerile din fântână, şi în câteva clipe, prin mişcări bine sincronizate cu bărbaţii din exterior, s-a văzut la suprafaţa fântânii, la o adâncime de vreo 15-18 metri. Repejor a curăţat toate depunerile, pe care ajutorii le scoteau şi, apoi, printr-un semnal, s-a cerut să fie scos la suprafaţă și el.
L-am întrebat cum s-a simţit în adâncul fântânii.
— Acolo mă simt mai bine decât la suprafaţă. Parcă aş fi protejat de toată lumea. E linişte, doar susurul izvoarelor se aude, – mărturisi Vitalie. – Am fost și în fântâni care au trecut de suta de ani, dar clădite cu mare măiestrie şi sunt trainice. La fel, am lucrat în fântâni foarte adânci. Nu-mi este frică când sunt în ele. De fiecare dată când cobor îmi fac semnul crucii și asta m-a păzit întotdeauna”, – ne spune fântânarul.
Vitalie Valuţă este un om de mare valoare pentru satul Sofia, el posedă o profesie foarte preţioasă, o specialitate rară, fiind solicitat la lucrări sfinte de curăţare a izvoarelor dătătoare de viaţă. De câtă tărie de caracter este nevoie pentru a înfrunta frica şi incomoditatea la coborârea la adâncime. Dar acest lucru depinde de faptul, cum este zidită fântâna. Pentru activitatea fântânarului pereţii coloanelor din beton sunt mai periculoase decât cei din piatră.
— În caz de necesitate, pe acei din piatră liber mă urc sau mă cobor, – spune Vitalie.
Fiecare fântână îşi are istoria sa, păstrează “amprentele” memoriei şi a mâinilor celor care au construit-o, dar și a celor ce o îngrijesc, mai cu seamă, a celor ce îi curăţă izvoarele.
Împreună cu soţia cresc doi copii, un băiat şi o fată. Deşi uneori vine cu el, munceşte, îl ajută, băiatul nu doreşte să preia meseria tatălui. Ionel, care are déjà 22 de ani, nu riscă să coboare în fântână. Pentru acest pas este necesară nu doar o mare tărie de caracter, dar şi o stare specifică, ce poate să te determine să înfrunţi frica. Nu fiecăruia îi este dat.
Satul Sofia are în patrimoniul său în jurul la 2000 de fântâni. Ca să funcţioneze normal, să alimenteze localitatea cu apă de calitate este nevoie ca ele să fie îngrijite şi curăţate la timp. În tot satul este un singur fântânar Vitalie Valuţă, nimeni nu mai profesează această meserie. Fiind de unul singur, el este foarte solicitat, iar munca lui atât de necesară şi de mare valoare este înalt apreciat de consumatorii de apă rece, curată şi cristalină din fântâna de la poartă.
Fântâna curaţată devine izvorul vieții sau a nemuririi, fântâna înțelepciunii.  Pe lângă faptul că săteanul depinde de fântâna cu apă dulce, dătătoare de viață și mediul din jurul ei, păstrat curat cu mare sfinţenie şi pioşenie, este încărcat de magie, aşa spuneau buneii noştri. Iar de magia și puritatea apei fântânilor sofiene se îngrijeşte fântânarul Vitalie Valuţă din Sofia.
Valentina CEBOTARI