Femeile care și-au luat vocea înapoi
Femeile nu sunt doar o parte a comunității, ci forța care o ține în echilibru. În ele pulsează viața, grija, curajul, dar și lupta nevăzută pentru demnitate. În Republica Moldova, una din trei femei a fost victima unei forme de violență, iar 63% dintre ele declară că au trecut, măcar o dată în viață, printr-o experiență de abuz. În spatele acestor cifre se află oameni reali: mame, fiice, surori, femei care tac, care rabdă, dar care nu încetează să spere. Proiectul „Metamorfoza” s-a născut exact din această nevoie de a oferi un spațiu sigur, o șansă la lumină, un loc unde rănile pot fi rostite, iar demnitatea reclădită.
Timp de șase luni, „Glia Drochiană” a construit, pas cu pas, un proces de redescoperire personală pentru 12 femei supraviețuitoare ale violenței. Nu s-a vorbit despre ele la trecut, ci împreună cu ele, în prezent. Nu s-au pus etichete, ci s-au deschis ferestre spre viitor. Prin sesiuni foto conceptuale, fiecare participantă și-a asumat un nou rol social: femeie de afaceri, lider comunitar, artistă, sportivă. Aceste momente nu au fost doar exerciții estetice, ci acte de putere interioară. În spatele fiecărui cadru s-a ascuns o poveste de luptă și o victorie mică, dar reală — aceea de a se vedea din nou frumoasă, liberă, stăpână pe propria imagine.
Patru dintre aceste povești au devenit filme documentare. Nu au fost ficțiuni, ci mărturii vii, filmate cu sinceritate. În ele s-au regăsit frica, durerea, dar și hotărârea de a merge înainte. Aceste scurtmetraje au fost vizionate de mii de oameni, adunând peste 40.000 de vizualizări online și sute de reacții. Dar impactul lor nu s-a oprit aici. Filmele au ajuns și în sălile unde 80 de adolescente au participat la discuții deschise despre ce înseamnă limitele, consimțământul, libertatea și puterea de a spune „nu”. Acolo, în cercuri de încredere, s-au născut întrebări dificile, dar și conștientizări profunde. Poate că, pentru unele dintre ele, acele discuții vor fi hotărâtoare într-un viitor apropiat.
Campania de conștientizare a atins peste 100.000 de oameni din comunitate. S-au distribuit imagini, filme, articole, citate, gânduri. S-au creat dialoguri. S-au spart tăceri. Într-un spațiu public unde, de prea multe ori, violența e tratată ca un subiect marginal, acest proiect a pus problema în centrul atenției, cu delicatețe, dar și cu fermitate.
„Metamorfoza” a demonstrat că procesul vindecării poate începe printr-un simplu gest de recunoaștere. Că femeile nu trebuie privite prin prisma durerii, ci a forței lor de a renaște. Că arta — fotografia, filmul, cuvântul scris — poate fi o formă de terapie colectivă. Că poveștile personale, atunci când sunt spuse cu curaj, pot schimba percepții și pot deschide drumuri pentru alte femei.
Acest proiect nu este doar o filă în calendar. El a creat rețele informale de sprijin, a adus împreună oameni din diferite domenii — social, educație, media — și a lăsat urme adânci în comunitate. Cele 12 femei nu mai sunt invizibile. Ele au devenit chipuri ale rezilienței. Patru dintre ele au oferit lumii povestea lor, iar prin asta au oferit speranță altora.
„Metamorfoza” se încheie administrativ aici, dar esența lui continuă să crească. Materialele create — filme, fotografii, articole — vor fi folosite în continuare în activități educaționale. Iar vocile care s-au ridicat nu se vor mai întoarce în tăcere.
Uneori, schimbarea începe nu cu o revoluție, ci cu o femeie care alege să nu mai poarte ochelarii iluziilor și să-și vadă viața clar. Iar când o femeie renaște, întreaga comunitate devine mai puternică.
Cristina Donici