Fiecare vot contează
Săptămâna trecută, Curtea Constituțională a decis că persoanele cu dizabilități mintale au dreptul la vot…
Mai exact, Înalta Curte a declarat neconstituțional articolul 13, aliniat (1), litera (b) din Codul Electoral, care prevedea că persoanele recunoscute incapabile, printr-o hotărâre definitivă a instanței de judecată, nu au dreptul de a alege.
Curtea și-a motivat decizia prin faptul, că asigurarea cu drept de vot a persoanelor cu dizabilități mintale reprezintă o valoare fundamentală a unei societăți democratice și a dat exemplul SUA și a statelor Europene în care o lege similară funcționează de ani de zile. Ba, s-a lăsat de înțeles că declararea neconstituționalității acelor „măsuri” din Codul Electoral au fost făcute și pentru a ajusta cadrul nostru legislativ la prevederile Convenției ONU privind dreptul persoanelor cu dizabilități.
În societatea noastră (plină de stereotipuri, prejudecăți și interese de partid), acordarea dreptului de vot persoanelor cu dizabilități mintale este o chestiune foarte sensibilă, care trebuie tratată cu maximă acuratețe, prudență și responsabilitate. Și eu tare mi-aș fi dorit ca cei de la Curtea Constituțională, înainte de a lua această decizie, să se fi documentat până în cele mai mici detalii la subiectul dat…
Din păcate, (și în opinia-mi pur subiectivă) magistrații Înaltei Curți nu au făcut acest lucru. Dacă l-ar fi făcut, ei ar fi văzut că în aceiași Convenție ONU este scris (negru pe alb) că Statele-Părți nu doar asigură celor cu dizabilități mintale dreptul la vot, ci își asumă și responsabilitatea pentru ca persoanele date să fie informate corect (și corespunzător capacităților) despre acest drept, în parte, și despre procesul electoral, per ansamblu. Mai mult, Statele-Părți se obligă să întreprindă toate măsurile necesare pentru împiedicarea și pedepsirea oricărei intenții sau tentative de influențare a acestor persoane, la exercitarea votului…
(Atât SUA, cât și țările Europene la care Curtea Constituțională a făcut trimitere, își respectă cu strictețe angajamentele asumate la acest subiect)…
În 2010, Parlamentul RM a ratificat Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, care stipulează expres că cei cu deficiențe mintale beneficiază de dreptul la vot fie direct, fie asistați de o persoană aleasă de ei înșiși…
În 2012, deputații noștri au adoptat Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, care la articolul 7, aliniat (2), litera (b) prevede că „statul asigură persoanelor cu dizabilități dreptul și oportunitatea de a alege și de a fi ales”. Atunci, (poate și acum) candidații la funcția de consilier local, primar sau chiar deputat, nu erau (nu sunt) obligați de a prezenta probe asupra stării de sănătate fizică sau mintală…
În 2013, Ministerul Muncii, Protecției sociale și Familiei „a avansat” către Comisia Electorală Centrală cu propunerea ca persoanele cu deficiențe mintale „să poată vota”. Atunci CEC a acceptat ideea, dar a specificat că pentru implementarea acesteia este necesar ca parlamentul să modifice articolul 24 din Codul Civil (care, apropo, încă mai prevede tutela, curatela și ocrotirea provizorie asupra persoanelor cu deficiențe mintale, declarate astfel printr-o hotărâre judecătorească)…
În 2015, deputații au aprobat (în lectură finală) modificările la o serie de legi, prin care persoanelor cu deficiențe mintale li s-a acordat dreptul de a vota și de a fi alese…
În contextul dat, mă întreb: din moment ce dreptul la vot al persoanelor cu dizabilități mintale a fost, practic, recunoscut cu 8 ani în urmă, la ce bun Curtea Constituționlă a luat o atare decizie, cu 4 luni înainte de alegerile parlamentare?! Oare nu cumva…?
P.S. „Într-o democrație inventată, fiecare vot contează”.
Andrei BULGARU
