Marina LEFTER, profesoară
Copiii noștri sunt cei mai buni, frumoși, deștepți și cuminți. Fără umbră de patetism, ei sunt viitorul nostru, iubirea și mândria noastră dintotdeauna. Și asta e cel puțin ce pot spune despre copiii pe care mi-i încredințează părinții, administrația școlii, statul.
Exodul din ultimile decenii din Moldova are un impact fatidic asupra demografiei țării, fapt ce a dus și la optimizarea multor școli. O problemă stringentă a tuturor școlilor o constituie conlucrarea cu familiile elevilor, întrucât foarte mulți părinți muncesc peste hotarele țării. Îndepărtarea părinților de copii duce spre procesul inexorabil de desacralizare și demoralizare.
Totuși, să ne uităm în jurul nostru atent și obiectiv. E cert faptul că fiecare vede ce vrea, după cum îi este felul de a fi. Dacă cauți numai cacofonii în textul pe care îl citești, le vei găsi și cu ele vei rămâne (căci îți sunt pe plac), dar vei fi însă departe de mesajul textului. La fel stau lucrurile și cu oamenii. Trebuie să vedem întâi binele în om. Profesorul trebuie să-l ajute pe elev întâi să-și cunoască și valorifice atuurile, apoi să-i indice lacunele, motivându-l să le penetreze.
Prin negații, interdicții, respingeri, interminabile și neîntemeiate obiecții nu poți obține nimic. Poate trebuie să acceptăm copilul așa cum este și să ne perfecționăm noi, adulții, profesorii, pentru a-l face să crească și să înflorească?!
După mine, copilul are atâtea obligații, încât vai de coloana lui vertebrală, care și așa este împovărată de un ghiozdan ce constituie o treime din masa lui. Cât privește drepturile copilului, e lucru de văzut.
Să ne gândim la unele aspecte ale școlilor noastre: la băncile și scaunele elevilor care nu corespund vârstei și-i decernează pe viață cu scolioză; la manualele vechi, ieșite din uz, în care s-a ros cerneala de pe file, propice pentru miopie; la sărăcia tezaurului bibliotecii școlare; la computerele învechite ce generează plictisul în cadrul orelor de informatică; la WC-urile de curte; la sălile de sport fără echipament necesar sau chiar avariate; la alimentarea copiilor din treapta gimnazială și cea liceală; la temperatura în școală pe timp de iarnă ce nu corespunde normelor igienico-sanitare (și s-o comparăm cu temperatura din bănci, oficii cadastrale, secții de pașapoarte etc.); la orele opționale; la vasta materie din cadrul orelor de bază; la lipsa unei unități de medic, psiholog școlar etc., etc..
Dacă ne gândim bine, atunci sunt încălcate drepturile copilului la educație, sănătate și servicii sanitare, accesul la informarea corespunzătoare și nu numai.
În așa condiții, să știți că avem copii de aur, învățați de mici să rabde, să se mulțumească de puținul pe care îl au și să mai crească oameni destoinici, muncitori, săritori la nevoie, păstrând valorile neamului nostru, chiar dacă se îmbracă după moda din occident, își fac make-upuri excentrice și piercing-uri, telefonul mobil sau alte gadgeturi le sunt lipite de palmă și se află non-stop în rețele de socializare. Copiii de azi sunt capabili momentan să discearnă binele de rău, adevărul de minciună, ce e util pentru ei și ce nu, chiar la depărtare de părinți, pentru că sunt dintr-o seminție de oameni buni.
Admir fetele care, deși au pleoapele grele de rimel pe gene, văd lucrurile profund. Admir băieții care, deși o fac pe grozavii, gândesc lucid și vorbesc corect. Altfel de fete și băieți printre elevii mei n-am. Sunt o norocoasă.
Cred că și elevii mei sunt norocoși, căci îi învăț nu doar gramatică, ortografie, ortoepie, teorie literară și tehnici de lectură eficientă, dar să-și revendice drepturile întotdeauna, vorbind clar, tare și dârz, fără frică și cu onestitate, cum se şi cuvine într-o țară suverană. Asta mă bucură şi mă face optimistă. Sper nu doar pe mine.
… Tuturor felicitări cu prilejul sărbătorilor naționale și începutul anului școlar!
Marina LEFTER,
profesoară de limba și literatura română,
grad didactic întâi,
IP Gimnaziul Țarigrad,
IP Liceul Teoretic ,,B.P.-Hasdeu”,
or. Drochia
