Gest demn de urmat II (continuare)
Am discutat cu Ștefan Răileanu despre această călătorie cu scop caritabil.
-Domnule Răileanu, cum a apărut idea de a pleca de cealaltă parte a frontierei?
– În perioada cât am fost la Vama Otaci am discutat cu mai mulți refugiați. Ei ne-au relatat despre situația de dincolo de hotar.
– Întorși la Sofia ați decis să mergeți într-acolo?
– Acasă am colectat cele necesare: mâncare diversă, articole de igienă personală, apă, produse pentru copii și bebeluși, pampers, paturi, perne, pungi de prim ajutor. Și împreună cu Mihai Popovici, miercuri dimineața, la 2 martie, am trecut frontiera de la Otaci la Moghiliov Podolisk.
– Cum a fost trecerea peste frontieră?
-Foarte greu, enorm de greu. Ne-au percheziționat din cap până în picioare, căutau armament.
– Când v-ați văzut pe teritoriul Ucrainei, ce tablou vi s-a aruncat în ochi? Era multă lume în așteptare?
– Foarte multă, mii de oameni, kilometri întregi.
– Fără condiții minime, cu copii, în frig…
– Da. Noi am fost unicii care am trecut vama în ultimele 7 zile din Molodva. Nimeni nu trecea vama spre Ucraina, doar spre noi…
– Și cât timp v-ați aflat în Ucraina?
– Seara ne-am întors. Ajutorul care l-am transportat, l-am lăsat în seama la doi voluntari locali, îi vedeți cu noi în poză, pentru a-l repartiza pe parcurs cetățenilor, care se aflau la trecerea frontierei.
