Iana BOSOVICI: „Orice evoluare mă ambiţionează să muncesc şi mai mult”
— Dragostea de muzică de unde sau de la cine ai moştenit-o?
— Nu ştiu dacă am moştenit-o, dar vine din suflet.
— De la ce vârstă ai descoperit această vocaţie?
— Am crescut înconjurată de muzică. Şi îmi plăcea. Dar dacă e să recunosc sincer, adevărata preferinţă am simţit-o după decesul scumpului bunel. Era o perioadă în care sufletul meu se simţea pustiit după ce am pierdut un om drag şi aveam nevoie de o alinare, pe care am găsit-o în muzica, pe care el o adora. Şi de atunci muzica pentru mine este un motiv de fericire… şi unul de tristeţe.
— Ai studii de profil?
— Şcoala de arte „Valeriu Poleacov” din Chişinău, absolventă. Şi studentă la „Academia de muzică Gheorghe Dima” din Cluj, România.
— Îţi place doar un stil sau un gen de muzică ori te regăseşti în mai multe?
— Acum sunt în căutare, mă redescopăr mai mult în piesele de suflet, baladele, ele sunt o provocare. Mai încerc şi blues-uri. Dar mai vedem, deciderea definitivă urmează.
— Prima apariţie în faţa publicului când s-a produs?
— În primul an de studii la Chişinău, se organiza un concurs în şcoală, şi atunci am participat pentru prima dată.
— Primele evoluări ţi-au produs emoţii mari?
— Emoţiile de atunci nu pot să mi le explic. Cred că era mai mult frica. De microfon, de public…
— Pe „scena mare” cum te simţi, că deja ai experienţă.
— Acum mai bine, mai încrezută. Am participat vara la Festivalul Internaţional de la Mamaia, România, unde am ocupat locul II cu piesa „Rise like a pheonix”. Apoi în toamnă la Chişinău, la Festivalul Internaţional „Mărul de aur”: locul I cu piesa „Iartă” şi locul II cu piesa „Rise like a pheonix”. Şi acum, recent, la Festivalul-Concurs Internaţional de muzică uşoară „Două inimi gemene”, în memoria Doinei şi a lui Ion Aldea Teodorovici, cu piesele „Să vii” şi „Iartă” — Diploma de gradul II.
— La o emisiune televizată recentă Gutiera Prodan, preşedinta juriului la concursul „Două inimi gemene”, a menţionat, că Iana Bosovici din Sofia „are o voce aparte”.
— Şi la înmânarea diplomelor dânsa a subliniat acest lucru, fiind susţinută cu aceeaşi părere şi de Cristofor Aldea-Teodorovici, preşedintele Asociaţiei obşteşti „Două inimi gemene”, fiul interpreţilor.
— Numărul diplomelor şi trofeelor creşte. Dar experienţa?
— Of, pe scena mare e frumos, dar câtă muncă trebuie… Şi acesta e doar începutul. Eu număr experienţele, ele sunt lecţiile mele practice. Contează participările, deoarece îţi dau putere şi te ambiţionează să munceşti şi mai mult. Fiecare ieşire în scenă este o lecţie. Până nu simţi singură cum tremură scena sub picioare, din relatările altora nu o să înţelegi.
— Cui datorezi, în primul rând, succesele?
— Sunt mulţi oameni frumoşi care au venit cu sfat. Dar, în special, Mamei pentru toată susţinerea şi înţelegerea. Dar şi doamnei profesoare…. De canto, care munceşte foarte mult cu mine, punând suflet în tot ce face.
A înregistrat Valentina CEBOTARI