„Iarna încă nu a mâncat-o lupul”

Cea mai mare încercare pentru drumari vine să fie în perioada rece a anului, altfel zis, iarna, care mereu şi totdeauna soseşte pe neaşteptate. Astfel mi-a răspuns Marin Trifailo, şeful sectorului Drochia, SA „Drumuri Râşcani”, la întrebarea-salut: Ce mai faceţi? Răspunsul dumnealui a şi determinat realizarea  interviului ce urmează.

— Dle Trifailo, probabil, pentru Dumneavoastră iarna aceasta este un fel de piatră de încercare.

— Aveţi în vedere: funcţie nouă, colectiv neştiut, sarcini necunoscute, teren viran, cum s-ar zice?

— Cam în aşa ordine…

— Apoi, să ştiţi, că nu este chiar adevărat. În primul rând, noul loc de muncă este parte dintr-un domeniu cunoscut mie. Am absolvit facultatea Construcţii individuale şi civile (vestita ПГЭС) a Universităţii Tehnice din Moldova. Astfel, că ce-i a construi sau a întreţine un drum atunci când ştii a edifica clădiri? În al doilea rând, oraşul Drochia este o mahala mare, unde toţi se cunosc între ei. Adică majoritatea colegilor îmi erau cunoscuţi. În al treilea rând, sarcinile sunt şi rămân necunoscute atâta timp cât nu te încadrezi în realizarea lor. Dar inactivitatea nu-mi este caracteristică. În al patrulea rând, organizaţia în care am mers să muncesc este una cu istorie, ca să-i zic aşa, cu biografie, cu tradiţii, este una experimentată, cu muncitori calificaţi, cu specialişti buni, este un colectiv bine închegat care îşi cunoaşte obligaţiunile şi le onorează.

— Am înţeles. Acum vreau să-mi spuneţi, cum V-aţi descurcat în această iarnă, că, deşi nu multă, dar am avut zăpadă?

— Eu nu cred, că iarna se termină conform calendarului, inclusiv cea prezentă. Ba chiar avem şi avertizări de ninsori pentru perioada ce urmează. Adică, strămoşeşte vorbind, iarna încă nu a mâncat-o lupul. Da, nu am avut prea multă zăpadă nici într-una din cele trei luni de iarnă. Asta, însă, nu înseamnă, că noi nu am muncit sau nu am fost pregătiţi de orice „surprize”. Atât colectivul de angajaţi, cât şi întregul arsenal tehnic s-au aflat, precum se spunea odinioară, la linia gătinţei.

— Câtă lume şi câtă tehnică are la activ întreprinderea ce o conduceţi?

— În total avem 40 de angajaţi şi toţi sunt  cu vechime în muncă, adică vreau să zic, îşi cunosc bine slujba şi nu este necesar de insistat pe anumite lucruri. Avem opt autospeciale, două camioane Kamaz, două greidere, trei tractoare T-150 şi un încărcător TO-25, utilizat la antiderapant. Întreprinderea mai are şi o rezervă, ce constă din patru camioane şi un încărcător mic.

— Ce volum de lucrări aţi efectuat în lunile de iarnă, că totuşi suntem în iarnă?

— În această perioadă am folosit circa 1800 tone de material antiderapant, circa 400 tone revenind la drumurile locale.

— Câţi kilometri deserviţi?

— În grija noastră se află 113 kilometri de drumuri locale şi 268 – naţionale. Volumul de lucru este unul impunător. Mai ales dacă ţinem cont de starea drumurilor şi cea a tehnicii existente pentru deservirea lor.

— Adică nu doar drumurile sunt deteriorate, dar şi tehnica este tot pe acolo?

— Aşa este. Tehnica chiar e foarte veche, respectiv, se defectează des, iese din funcţiune. Dar, spuneam mai înainte, avem specialişti foarte buni la întreprindere. Datorită capacităţilor şi cunoştinţelor lor utilajul este reparat de fiecare dată şi ne serveşte un timp. Apoi o luăm de la capăt.

— Haideţi să le spuneţi pe nume celor graţie cărora întreprinderea îşi onorează obligaţiunile.

— Chiar vroiam să-i nominalizez, întru ca lumea să ştie cine le asigură securitatea pe timp de iarnă. Aceştea sunt şoferii Radu Lungu şi Nicolae Cioban, greideristul Ion Melinte, încărcătorul Vladimir Racinschi, mecanicul Oleg Văscăuţan, maiştrii Ion Prodan şi Ion Ghilan. Dar vreau să menţionez că în munca noastră suntem susţinuţi de Batalionul Nord, care ne acordă un bun suport în ceea ce facem.

— Iarna oricum se va termina şi atunci…

— Şi atunci va începe o bătaie de cap şi mai mare – reparaţia drumurilor, iar la acest capitol munca pare infinită. Cel puţin pentru următorii ani.

— Rezistenţă Vă doresc.

— Şi sănătate, şi răbdare, şi suport, şi înţelegere ne mai dorim.

— Să le aveţi pe toate.

A intervievat Liuba BULGARU