Repararea drumurilor orăşeneşti
Vladimir Calaraș este unul din consilierii orășenești. A candidat independent la această funcție. Respectiv, este neafiliat politic. În anii 2007-2011 a deținut funcția de președinte al raionului Drochia. Împreună cu aleșii raionali din acea legislatură a făcut multe lucruri pentru dezvoltarea social-economică a raionului și, desigur, a orașului. Reieșin din acest considerent, i-am solicităm un interviu despre necesitățile orașului Drochia la capitolul investițiilor capitale.
— Care este cea mai stringentă chestiune cu care se confruntă orașul Drochia?
— Există mai multe probleme care necesită soluţionare, dar am să pun accent pe câteva din ele, care, din perspectiva mea, sunt cele mai grave.
Gunoiştea a fost şi rămâne o întrebare mereu discutată, dar, din păcate, niciodată soluţionată în întregime. Acum, înainte de sărbători, este ceva mai bine. Orașul a fost „pieptănat” puţin, e mai luminat, mai curat. Cu părere de rău, această curăţenie peristă doar în centrul oraşului, dar dacă faceţi o excursie la periferie… De exemplu, sectorul de lângă fosta uzina de beton-armat, este jalnic… Și, ţin să menţionez, pe acolo zilnic trec trenuri, oamenii vin şi pleacă cu aspectul ce îi întâmpină şi îi petrece din oraş. Până la urmă, aceasta este imaginea noastră, a copiilor noştri…
— Există vreo soluţie pentru a rezolva această problemă?
— În 2007 am iniţiat un proiect împreună cu Grigore Melnic, fostul primar al orașului, ce prevedea ca gunoiştea dintre Ţarigrad şi Drochia, care a ajuns la apogeu, să fie transferată la ieşirea din oraş, pe terenul ce aparține primăriei. Roza vânturilor demonstrează că în cea mai mare parte a anului vântul bate din partea de nord-vest, adica dinspre gunoiște spre oraș. Faptul acesta face ca mirosurile specifice să se răspândească peste oraş.
Aceeași propunere am făcut-o şi la una din şedinţele actualului consiliu, Din păcate, nu a fost aprobată. Mai mult, s-a votat ca gunoiştea respectivă să fie extinsă.
— Mai sunt și alte lucruri ce ar merita o atenţie deosebită?
— Noi nu avem rezerve de apă şi asta, deja, nu e glumă. În orice moment s-ar putea produce un accident, la fel cum a fost cu 3 sonde în 1989. Am putea rămâne fără apă. Eu ştiu, că trebuie şi drumurile reparate, şi monumentele renovate. Dar faptul că orașul poate rămâne fără apă, trebuie tratat ca o catastrofă. Aici ar fi necesară o conlucrare a conducerii raioanelor și orașelor Drochia, Râșcani, Sângerei, Telenești și Florești, care trebuau sa fie conectate la apeductul Soroca-Bălți. Proiectele respective le au toți din 2007.
— Adică, acestea ar fi domeniile prioritare pentru investișii?
— Și acestea tot. Primordial ar fi să se investească și în educaţie. Pentru raionul Drochia sunt suficiente trei licee. Dar acestea trebuie să corespundă tuturor parametrilor de instruire și educație.
În anii mei de activitate în funcție de președinte de raion, am inițiat un proiect prin care grădiniţa nr. 6, urma a fi reconstruită în cămin pentru tinerii care provin din familii social-vulnerabile, dar și pentru acei care vin din sate să studieze la liceele din oraș. Din câte cunosc, acolo există toate condiţiile de trai şi păcat că proiectul a rămas doar scris pe hârtie…
— În urama realizării unii studiu, am înțeles, că cei mai mulţi locuitorii consideră că investițiile capitale trebuiesc direcțio-nate la reparația drumurilor…
— Desigur, drumurile au o importanţă majoră pentru oraş. Dar ținând cont de gradul lor avansat de deteriorare, mai cu cale ar fi atragerea investiţiilor pentru repararea lor calitativă și de durată. Bugetul puțin ce permite la acest capitol.
Făcând abstracție de modestie, vreau să zic că sunt bucuros că Igor Grozavu, fostul primar, a susținut propunerea mea de a pava trotuarele. Acum acestea sunt curate şi îngrijite.
Lipsa de activitate, deseori este pusă pe seama austerității bugetului. Adevărat, bani nu sunt sau dacă există sunt puțini. În acest caz, terbuie să insistăm pe scrierea și implementarea proiectelor. Cu siguranţa, din mai multe încercări vom ajunge la rezultate pozitive.
Spre regret, în societatea continuă să persiste o practică urâtă: lucrul făcut fără implicarea proprie nu este prețuit. Vorba ceea „ce-i venit pe degeaba, degeaba e venit”. De aceea, fiecare proiect și prevede contrubuția comunității. Pentru că doar prin includerea finanțelor proprii vine sentimentul de păstrare, grijă a celor create, realizate. Astfel, la dezvoltarea oraşului trebuie să participe atât primăria, Consiliul orășenesc, cât şi locuitorii.
Or, repet, noi, moldovenii, astfel ne-am obișnuit să gândim, să concepem lucrurile – dacă ni se oferă ceva gratuit, nu preţuim, dar dacă scoatem bani din buzunarul propriu, atunci devenim mai atenţi, valoarea obiectulul crește. În asemenea cazuri, la sigur, se trezeşte conştiinţa, se includ funcțiile responsabilității și a obrazului. Atât copiii, cât și maturii trebuie să conceapă, că orașul este casa noastră comună, în care trebuie să ne fie curat, confortabil și bine. Iar la acest capitol avem a munci la educație, un teren vast de activitate pentru școală, mass-media, și, nu în ultimul rând, familie.
A intervievat, Cristina JITARU
