In memoriam-Olga SURLARU

1932 – 2015              1932 – 2022
7 ani de la deces      90 de ani – naștere

Olga Efimovna Surlaru a fost profesoară de geografie și astronomie la școala medie (liceul) din Chetrosu.

Născută în satul Balineț, Soroca, într-o familie cu 7 copii, ea era cea „de mijloc”: avea trei surori mai mari și trei frați mai mici ca dânsa. Mama Maria trecuse la cele veșnice de tânără, iar tata Efim se întoarse de la război fără mâna dreaptă. Așa că de îngrijire și susținere avea nevoie el mai mult decât copiii rămași fără mamă.
Grija față de tata și-au asumat-o cele trei surori mai mari, care, pe rând se căsătoreau, își înfiripau familii în sat. Olga, la timpul acela, a putut să facă studii profesionale la Soroca, nu departe de casă. Însă repartizarea a primit-o la Drochia.
S-a convins repede, că contabilitatea nu era pentru sufletul ei. Făcând cunoștință cu Filip Surlaru, cel mai arătos, cuminte și brav băiat din Chetrosu, ei repede au fondat o familie și tânăra contabilă și-a schimbat locul de trai. Soțul, văzând cum ea găsește o vorbă dulce și caldă pentru fiecare copil ce trecea pe stradă, cum sfătuie cu ei de la egal la egal, a înțeles-o din prima: va fi un pedagog bun. În scurt timp a mers la studii, după care o viață a activat în domeniul pedagogic, aflându-se cu adevărat în albia sa. Chiar a fost un pedagog foarte bun, înzestrat de Cel de Sus cu har. Și o viață i-a fost recunoscătoare lui Filipaș, cum îi plăcea să-și dezmierde soțul, că a înțeles-o și a suținut-o atât la momentul oportun, cât și pe tot parcursul vieții, demonstrând nu doar o dragoaste profundă față de ea, ce nu s-a șters, nu s-a ofilit și nu s-a diminuat cu anii, dar și un respect deosebit, înțelegere, ocrotire, tutelare, grijă ca față de un copil. Atât, că a părăsit-o mult prea devreme, și Olga lui cea dragă, aproape 20 de ani, și-a dus viața de una singură, fără el.
Cât a mai fost angajată, își colora zilele cu activități, copii, colegi, evenimente profesionale, etc., cu ore interesante, cum numai dânsa știa să le pregătească și să le prezinte discipolilor. Găsea cheiță pentru fiecare elev. Nota „trei” (pe atunci) la ea avea două sensuri: pentru eminenți era notă „insuficientă”, pentru elevii mai slabi la învățătură – „satisfăcătoare”. În clasele dumneaei codași nu erau deoarece orele erau diversificate și conțineau un material bogat și interesant, ce prezenta interes pentru fiecare copil.
Educa și instruia elevii prin diferite forme și metode, accent punea pe orientarea profesională a viitorilor absolvenți. Cu o prezentare interesantă în acest plan ea a ocupat locul I în republică, devenind participantă și la EREN a URSS, de unde s-a întors cu Medalia de bronz. Cu alte prezentări a participat la seminare unionale, de unde revenea cu aprecieri înalte. Pentru muncă asiduă, perseverență, măiestrie și vocație Olga Surlaru a acumulat mai multe distincții: Insigna „Învingător în întrecerea socialistă”, „Veteran al muncii”, „Eminent al Învățământului din URSS”, Titlul de „Învățătoare superioară” etc. Toate acestea își aveau farmecul lor, din ele se compunea rezultatul muncii pedagogului Olga Surlaru.
Însă cea mai de preț apreciere pentru ea era recunoștința elevilor, a foștilor discipoli, care își croise deja drumul în viață. Când veneau acasă la părinți, făceau cărare bătută spre casa profesoarei lor dragi. Mai apoi, când situația financiară îi devenise precară, acești foști elevi o susțineau cu surprize de diferit gen, atât financiare, alimentare, cât și morale.
A reușit multe să facă în viață pedagogul Olga Surlaru din Chetrosu, dar o viață de om este grozav de scurtă pentru a-ți vedea gândurile realizate, năzuințele înfăptuite, scopurile atinse. A fost o profesoară activă, modernă pentru acele timpuri, talentată și ageră, calități care au făcut-o bine cunoscută nu doar în localitatea unde activa, dar și în raion, în republică și peste hotarele ei. A muncit extrem de mult atât pentru cunoștințele copiilor, cât și pentru numele ei, ca și peste ani să rămână viu în memoria celor care au cunoscut-o.
A trecut la cele veșnice acum 7 ani, la 21 februarie 2015. Poteca spre locul odihnei de veci este călcat de rudele care i-au mai rămas, căci bucurie de mamă nu a avut norocul să trăiască, și de discipolii, care vin acasă și trec pe la cimitirul din Chetrosu.
Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească în pace pe Olga Surlaru, alături de soțul ei Filip Surlaru, fost veteran de război, cu deosebite merite și el în activitate, care a avut o atitudine deosebit de atentă și grijulie față de consoarta sa, demnă de invidiat de mulți alți soți.
Deși frigul, cauzat de despărțirea pe veci de acești doi Oameni cu literă mare, ne înconjoară sufletele fiind mai ascuțit și mai pătrunzător, noi, rudele apropiate, avem datoria sfântă de a încerca să le luminăm calea de mai departe. Domnul să-i aibă în paza Sa.
Vrem să credem, că bunul Dumnezeu îi răsplătește pe nășeii noștri, Olga și Filip Surlaru, pentru tot binele pe care l-au facut pentru noi, cei care am avut fericirea să sorbim din universul lor spiritual și moral extraordinar, doi oameni asemănători la suflet, care, de multe ori, ne-au înlocuit părinții, pe care nu-i vom uita niciodată. Au lăsat multe și importante urme pe pământ, inclusiv, pentru cei apropiați. Să se odihnească în pace!
Rudele apropiate, finii