Politicienii, la sigur, nu sunt de acord cu acest adevăr. Dar, evidentul nu poate fi ascuns. Deşi, conform obişnuinţei demnitarilor, toate noţiunile (inclusiv purul adevăr) sunt sau pot fi interpretate în favoarea lor. Cu alte cuvinte, orice nereuşită a guvernanţilor poate fi explicată. Şi această explicaţie, de obicei, este una şi aceeaşi, dar cu multe derivate… Ba de vină este criza politică, ba cea economică, ba „mâna Moscovei”, ba europenii au închis o parte din tranzituri, ba românii stăteau pe gânduri dacă să ne dea sau nu acel împrumut de 150 milioane de euro…
Vinoveţi sunt toţi, numai nu guvernanţii noştri… Ăştia au îmbrăcat măştile ipocriziei (cumpărate tot din bani publici) şi încearcă să ne convingă de faptul că în ţara noastră se înfăptuiesc reforme şi că noi avem un viitor… Un viitor, în care tot ei vor fi la putere, desigur… Un viitor, care seamănă foarte mult cu prezentul, care, la rândul său, este o copie democratică a trecutului comunist…
În toţi aceşti ani, am avut parte numai de asumări de responsabilităţi, pachete cu macaroane, ziare cu „bonusuri” de 100 de lei, fotografii cu Putin, coşuri de Paşti şi, naiba ştie, câte alianţe şi coaliţii de guvernare. În rest…
Cum ni s-a promis o Moldovă fără sărăcie şi pensii minime de 1300 de lei, aşa şi trăim într-o Moldova săracă şi cu pensii minime de 870 de lei. Cum ni s-a promis majorarea indemnizaţiei unice la naştere până la 7500 lei, aşa şi trăim cu 3100 lei – pentru primul copil şi 3400 – pentru fiecare copil următor. (Până şi suma acestor două este mai mică decât cea făgăduită). Cum ni s-a promis ridicarea embargo-ului rusesc şi garantarea dreptului la muncă în Federaţia Rusă, aşa şi trăim cu embargo şi mii de cetăţeni cărora le este refuzat accesul în Rusia…
În toţi aceşti ani, Republica Moldova a progresat doar la capitolul statului pe loc şi cel al mersului înainte, cu faţa spre trecut… În toţi aceşti ani, avem un Parlament bântuit de unele şi aceleaşi fizionomii, cu o rea apucătură de a schimba Guverne… Şi pentru că actualul Executiv nu este (şi nici nu poate fi) o excepţie, surprizele continuă…
Săptămâna trecută, membrii cabinetului de miniştri au dispus prelungirea termenului de scutire de la plata penalităţilor pentru întreprinderea MoldATSA – instituţie cunoscută drept „cuibar” al fiilor, fiicelor şi rudelor demnitarilor de diferite ranguri… Cum n-ai da, oamenii de acolo încasează salarii lunare de zeci de mii de lei, aşa că merită un sprijin din partea statului…
În cadrul aceleiaşi şedinţe, Guvernul a aprobat un proiect de lege, prin care, cu prilejul aniversării a 25 ani de independenţă a ţării noastre, 1700 de condamnaţi urmează a fi amnistiaţi… Proiectul urmează a fi transmis Parlamentului, unde, aparent, va fi adoptat. Nu de alta, dar tradiţia rămâne tradiţie… Astfel de „promoţii” s-au mai desfăşurat în ’94, cu ocazia adoptării Constituţiei, în ’96 – la aniversarea a cinci ani de independenţă, în ’97 şi ’99 – fără un motiv evident sau, cel puţin, festiv… Apoi în 2001, în legătură cu celebrarea a 10 ani de la proclamarea independenţei; în 2004 cu ocazia a 10 ani de la adoptarea Constituţiei… În 2008 – Anul Tineretului, fostul preşedinte Voronin a amnistiat la 200 de tineri deţinuţi, iar în 2011, preşedintele interimar, Marian Lupu, i-a graţiat până şi pe unii condamnaţi pentru escrocherie în proporţii deosebit de mari…
Republica Moldova trăieşte cea mai profundă criză economică din istorie. În următorii 25 de ani, fiecare cetăţean, inclusiv cei care încă nu s-au născut, vor fi nevoiţi să achite bani grei întru recuperarea miliardelor furate de guvernanţi şi ortacii lor…
Pentru amnistierea celor 1700 de deţinuţi, Guvernul, încă din luna aprilie, a solicitat alocarea a aproximativ 6 milioane de lei… Datoria „amânată” celor de la Mold-ATSA este de câteva milioane de euro. Cursul valutar este instabil, preţurile (la toate produsele) cresc, salariile, pensiile, bursele şi alocaţiile sociale rămân, practic, neschimbate de ani de zile, iar Moldova creşte şi are viitor… Din păcate, unii concetăţeni mai cred promisiunilor politicienilor…
P.S. „Până şi sub cea mai frumoasă coadă de păun, se ascunde un fund de găină”. (Faina Ranevskaya)
Andrei BULGARU
