Infamul, de 9 Mai

Îmi pare rău…

Îmi pare rău pentru faptul că bunelul meu, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial de partea armatei sovietice, nu mai este în viață. Dar, în același timp, mă bucur că el nu a ajuns să vadă în ce mârșevenie de show politic a transformat Dodon sărbătoarea de 9 Mai – Ziua Victoriei asupra fascismului…

Pentru că conștiința mea de moldovean, de cetățean al unui stat suveran, democratic și independent, de patriot, de copil sovietic, la urma urmei, nicidecum nu poate înțelege un lucru. Și anume: cum trebuie să fii, ca într-o zi atât de importantă și dureroasă pentru majoritatea familiilor acestei țări, să te încumeți a-ți bate joc și de puținii veterani rămași în viață, și de amintirea celor plecați, și de simbolurile și valorile statului, și de întregul popor?!…

Cu alte cuvinte, concertul organizat de Dodon cu ocazia zilei de 9 Mai, a demonstrat pentru a suta oară că personajul dat este într-atât de plin de sine și într-atât de slugarnic stăpânului său de la Kremlin, încât se crede în drept să calce în picioare până și sentimentele sau aspirațiile propriilor cetățeni…

Spun asta nu pentru că:

1. Dodon a invitat niște interpreți din Rusia, care, în timpul prestațiilor, au subminat statalitatea Republicii Moldova. Or, Gazmanov, în discuțiile cu publicul, a folosit de mai multe ori expresia de „наша страна”, iar în timp ce Maidanov interpreta „Флаг моего госсударства”, piesă pe care acesta a dedicat-o prieteniei dintre Moldova și Rusia, pe fundal (de cumul cu secvențe de la întâlnirile dintre Dodon și Putin), au fost proiectate 6 imagini cu steagul sovietic, 22 cu flagul Federației Ruse, și doar 7 cu drapelul Moldovei. Alte 7 „kartinși” (a nu se confunda cu „katiuși”) au fost „dedicate” tehnicii militare ruse… (Simbolism, realism sau avertisment…?!).
2. Dodon, drept organizator al evenimentului, a „desenat” scena (și propriul surtuc, în regiunea inimii) în culorile (și însemnul) panglicii Sfântului Gheorghe – element de distincție militară în Imperiului Rus și URSS-ul post celui de-al Doilea Război Mondial. La și de acest simbol sovietic, fie au renunțat, fie s-au dezis 13 din cele 15 republici sovietice. Adică, toate cu excepția Rusiei și Republicii Moldova! (Apropo, Armenia, Belarus, Kazahstan și Kârgâstan sunt membre ale Uniunii Economice Euroasiatice!…).
3. Dodon a salutat publicul în două limbi – moldovenească și rusă. După care, în 95 de secunde, i-a felicitat și le-a vorbit veteranilor și celor prezenți în Piața Marii Adunări Naționale „în limba de stat”, iar timp de 3 minute 20 secunde – a făcut acelaș lucru, numai că într-o rusă stâlcită și pe un ton mult mai „patriotic” și cu „dofiga” aluzii la alegerile locale din 20 mai, la parlamentarele din toamna curentă (sau poate din primăvara lui 2019?) și, de ce nu, la prezidențialele din 2020… (Cel care-și consideră electoratul drept unul idiot, întotdeauna se va bâlbâi suficient, pentru a-l convinge să nu voteze pentru cineva deștept…).
4. Dodon i-a decorat cu Ordinul Republicii (adică cu +500 de lei la pensia lunară) pe tocmai șapte, dintre cei peste o mie de veterani (în viață) ai celui de-al doilea Război Mondial. Șase dintre cei șapte au fost „expuși” pe scenă, unde prezidentul mai că a uitat să le strângă mâna. Restul s-au mulțumit cu un discurs preelectoral neinspirat, de genul „я обещаю что никогда…”. (La anul, numărul felicitaților va fi și mai mic…).

Îmi pare rău…

Îmi pare rău pentru faptul că trăiesc într-un stat (suveran, democratic și independent) al cărui  președinte (ales prin vot direct) poate identifică, „de undeva”, 10 milioane de euro pentru reparația clădirii Președinției, poate sponsoriza „cumva” concerte și evenimente politice de sute de mii de dolari, dar care nicidecum nu poate găsi un gram de respect pentru…

Și aici, deja, nu mai contează cât de rece a fost vodka sau cât de fierbinți au fost cele 100 grame de „hrișcă” din dimineața zilei de 9 Mai…

P.S. „Îmi pare rău, bunele”…

Andrei BULGARU