Despre aceasta mai marii țării ne vorbesc zi și noapte pe la tot felul de talk-show-uri, interviuri, briefing-uri și etc. Uneori am impresia că suntem niște copii pe care părinții încearcă să-i ogoiască înainte de somn, cu unul și același basm… În cazul țării noastre basmul este mai degrabă un serial de groază în care mai și predomină umorul negru.
Spun asta pentru că la noi oricine își poate permite să ne calce în picioare drepturile, valorile, însăși statutul de stat suveran… Chiar poate se meargă peste noi cu boroanele aninate de tancuri… Autoritățile noastre au imunitate la orice fel de agresiune, încălcări de tratate sau norme protocolare.
Un exemplu în acest sens este „nedumerirea” Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene în legătură cu participarea la parada din 9 mai de la Tiraspol a unităților militare ale Federației Ruse, dislocate ilegal pe teritoriul Republicii Moldova. La 6 mai, Andrei Galbur, ministrul de externe, în cadrul unei întrevederi i-a cerut ambasadorului rus „abținerea de la orice prezentare a militarilor și tehnicii militare ruse la manifestările de 9 mai din regiunea transnistreană”. Evident, partea rusă a lăcrimat și s-a șters la ochi cu acea solicitare. Iar demnitarii noștri s-au limitat la o simplă nedumerire… Ca și în publicitatea anilor ’90: Shock – это по нашему!
Încă și mai lipsite de reacție au fost autoritățile în cazul jurnalistului și bloggerului rus Eduard Baghirov, învinuit de organizarea dezordinelor în masă din aprilie 2009. După „miraculoasa-i evadare” acesta a participat la o emisiune TV din Rusia. În cadrul talk-show-ului, Baghirov și moderatorul emisiunii au inclus înregistrarea cu imnul Moldovei și au ciocnit câte un pahar de whisky. Guvernarea de atunci a trecut cu vederea acea bătaie de joc față de unul dintre cele trei simboluri ale statului.
Trist, dar astfel de exemple sunt multe și încă vor mai fi, din păcate. Și asta nu doar pentru că cei de la cârma țării nu iau atitudine, ci pentru că există un soi de patrioți din opoziție care susțin și aplaudă atare acțiuni. Sau, cel puțin, se prefac că nici nu le observă și continuă să ne vorbească despre statalitate, suveranitate și restul valorilor naționale, scuipatul peste care îl admiră. Până la urmă, nu degeaba merge omul la Moscova mai des decât după copil la grădiniță.
Realitatea moldovenească este crudă și plină de nedreptăți. Noi, cetățenii acestei țări, suntem conduși de niște lideri politici care ne pun să alegem între respectul ce ni-l poartă unii și „uvajuha” cu care ne tratează alții. Cineva își revendică drepturile chiar și în Duminica Floriilor, iar acei care se dau drept mari creștini, împopoțonați cu lenta sf. Gheorghe, blochează străzile capitalei de Paștele Blajinilor…
Între timp, ghiftuiți cu batjocuri și însetați de stimă, moldovenii continuă să emigreze.
P.S.: „Respectându-te pe tine însuți, impui respectul celorlalți” (Feodor Dostoievski, „Униженные и оскорблённые”).
Andrei BULGARU
