Învierea nu este opţională

Acum câteva zile, în special tinerii, au sărbătorit Halloween-ul.

Halloween-ul este considerată de către istorici cea mai veche şi mai populară sărbătoare profană. Ea este celebrată de milioane de oameni, din întreaga lume. Se spune că în această noapte sufletele morţilor vizitează lumea celor vii. Pentru a alunga spiritele acestora, cei vii apelează la diferite ritualuri: poartă măşti, produc zgomote, aprind focurile, se încing la joc etc. Cu toate că există mai multe versiuni privind rădăcinile şi tradiţiile culturale ale Halloween-ului, cea mai credibilă este aceea că provine dintr-o veche festivitate celtică pe nume Samhain sau Samuin. Numele provine din irlandeza veche și înseamnă „sfârșitul verii”.

În Biserica Anglicană, unele dioceze au ales să sublinieze tradițiile creștine de Sărbătoarea Tuturor Sfinților, în timp ce Protestanții țin cont de sărbători ca Ziua Reformei, o zi de comemorare și rugăciuni pentru unitate.

Biserica Romano-Catolică consideră că Halloween-ul ar avea o legatură cu creștinismul. Cei mai mulți creștini catolici nu consideră că tradiția ar avea rădăcini satanice în origine sau practică și că nu reprezintă nicio amenințare pentru viața spirituală a copiilor: educarea despre moarte și mortalitatea, precum și despre obiceiurile strămoșilor celți fiind, de fapt, o lecție de viață valoroasă și o parte din patrimoniul enoriașilor lor.

Biserica Ortodoxă dezaprobă sărbătoarea Halloween-ului. Ea prăznuieşte Ziua Tuturor Sfinţilor în prima duminică de după Rusalii, unde se face pomenirea tuturor sfinţilor, dar şi a celor adormiţi din neam în neam. De asemenea, în credinţa populară, mai avem parte de o noapte de spaimă, cea de pe 12 spre 13 decembrie cunoscută sub denumirea de Noaptea Sfântului Andrei, când cei vii încearcă să se apere de strigoi prin ungerea uşilor şi a ferestrelor cu usturoi.

În altă ordine de idei,„Părintele” modern al „bisericii lui Satan”, Anton Szandor LaVey, consideră că Halloween-ul este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic. Este dureros modul în care ajunge să reacționeze omul în fața acestei zile. Nu participă la biserică în ziua pomenirii celor adormiți, dar este nelipsit de la petrecerile de Halloween. Evită să rostească o rugaciune pentru cei trecuți la cele veșnice, dar depune tot efortul în a-și decora casa și a se îmbrăca după cum o cer obiceiurile necreștine din această zi.

Este adevarat că Biserica îi numește pe cei trecuți în viața de dincolo „adormiți”, termen, care are intelesul de stare din care te poți trezi. Dar ea nu vorbește despre cei trecuți dintr-un mod de existență în alt mod de existență, ca având rolul de a ne face rău. Iar pomenirea acestora nu se face o singură dată pe an și nu din frică, ci din dragoste față de ei.

Amintim, că în ziua în care se săvârșește Sfânta Liturghie, preotul scoate miride (părticele) din prescură, pentru vii și morți. Ele sunt așezate pe Sfântul Disc, alături de Agnet — partea din prescură ce reprezintă pe Hristos, ca dragostea Lui să se reverse și asupra lor. Precizăm, că în cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface în Trupul și Sângele Domnului. Astfel, miridele (care îi reprezintă pe cei pomeniți), participă la sfințenie prin prezența lor alături de Trupul lui Hristos de pe Sfântul Disc. Ei nu devin pentru creștini surse de inspirație pentru o costumație ce să poarte de cele mai multe ori amprenta fantomaticului.

Decât să alergăm să ne îmbrăcăm întreaga familie în fantome și vampiri, mai bine să învățăm ca scopul vieții noastre este dobândirea asemănării cu Hristos. Rețineți, că învierea nu este opțională! Să ne întărească Dumnezeu să nu săvârșim cele rele, căci scris este: Și vor învia cei ce au făcut cele bune întru invierea vieții, și cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândirii”.

preot Gheorghe COJOCARI,
parohul Bisericii, s. Gribova