Irina Răilean, cel mai bun analist de investiții al Bursei de Valori București

Irina Răilean, fiica medicilor Silvia şi Ghenadie Morcov, din or. Drochia, activează la Banca Transilvania din România. Recent, prin votul publicului, Irina a fost desemnată şi premiată ca cel mai bun analist de investiții al Bursei de Valori București.

Cum „Glia drochiană” este mereu cu ochii pe realizările tinerilor drochieni spulberaţi prin lume, solicitându-le detalii despre cum trăiesc şi muncesc, i-am cerut un dialog on-line şi Irinei Răilean.

— Irina, cum ai ajuns la Banca Transilvania?

— După absolvirea liceului „B.P-Hasdeu” din or. Drochia, am mers în România, la Cluj-Napoca, unde am depus actele la Universitatea „Babes-Bolyai”. Am absolvit Facultatea de Ştiințe Economice şi Gestiunea Afacerii, specializarea Finanţe şi Bănci (licenţă) şi Bănci şi Pieţe de Capital (master).

— Făcând o retrospectivă a studiilor universitare, ce-ai vrea să menţionezi, să punctezi?

— Pe lângă o bază solidă de cunoştinţe teoretice, am avut ocazia să fac stagii de practică la bănci şi companii multinaţionale. Acest aspect m-a ajutat mult să fac cunoştinţă cu mediul de lucru, iar, ulterior, să mă angajez mai uşor. Experienţa anterioară, deschiderea spre invăţare şi spiritul de echipă sunt condiţii esenţiale pentru orice proaspăt absolvent, care doreşte să se angajeze.

— Şi a urmat angajarea la a doua, de altfel, cea mai mare bancă din România.

— În prezent lucrez la Banca Transilvania, care, într-adevăr, este a doua cea mai mare banca din România dupa volumul activelor. Activez în calitate de analist financiar. Ocup această poziţie din 2015, iar munca mea de baza nu ţine neapărat de sectorul bancar, ci mai degrabă de piaţa de capital.

— Simplu şi accesibil spus, ce faci tu?

— Haideţi dar, pe scurt, despre ce fac eu: analizez şi evaluez companii listate public pe Bursa de Valori de la Bucureşti, dar şi pe alte burse europene. Asta pentru a le recomanda sau nu ca oportunităţi de investire.

— Povesteşte depre primele experienţe, primii paşi în profesie, pot să zic astfel?

— Se poate. Deci, modesta mea experienţă profesională a reprezentat o perioadă intensă de învăţare, implicare, dedicaţie, efort atât personal, cât si de echipă. Am învăţat să fiu deschisă spre lucruri şi oameni noi, spre experienţe care mă scot din zona de confort şi mă ajută să cresc. Am învăţat să fiu activă şi să mă implic, pentru că piaţa de capital în sine este un domeniu foarte dinamic şi captivant şi îţi oferă numeroase oportunităţi de implicare.

— Eşti unicul copil în familia cunoscuţilor medici drochieni Silvia şi Ghenadie Morcov, şi, presupun, că profundă este legătura copil-părinte. Revii des cu gândul acasă? Ce emoţii te încearcă?

— Revenind cu gândul acasă, mă copleşeşte o nostalgie de nedescris. Acasă înseamnă, în primul rând, părinţii – doi oameni într-o permanentă aşteptare de a te revedea, răbdători cu planurile tale în care speră să se întrevadă şi, desigur, un drum acasă. În al doilea rând, acasă înseamnă copilărie, joacă, convingerea că poţi schimba lumea aceasta mare pe care încă nu o cunoşti. De aceea, de fiecare dată când merg acasă, mă reîncarc cu energie pozitivă, entuziasm şi forţe noi.

Acasă mai înseamnă şi anii de liceu, ce au fost să fie o temelie solidă în formarea mea ca persoană. Chiar vreau să menţionez, că la “B. P-Hasdeu” mi-am dezvoltat trei abilităţi importante ce mi-au fost de mare folos: 1. Să fiu activă şi să contribui, să fac mai mult decât pot, pentru că întotdeauna putem mai mult decât facem; 2. Să muncesc mult şi continuu fără rezultate imediate, ci mai degrabă în ideea de a construi ceva pe termen lung; 3. Să adopt standarde înalte de etică personală.

Şi, nu în ultimul rând, aş mai spune, că  acasă înseamnă Moldova – oameni călduroşi şi binevoitori, muncitori şi ambiţioşi.

— Şi oraşul românesc în care te-ai stabilit, ce vine să-ţi fie?

— De când am plecat de acasă, din Moldova, Clujul a devenit o a doua casă. Cluj-Napoca este un oraş foarte frumos, dinamic şi în plină dezvoltare. Comunitatea multiculturală, spiritul tânăr şi mediul corporatist se îmbină de minune, lucru care face să îmi placă mult aici.

— Îmi amintesc, pe când erai liceistă scriai versuri. Acum, ce să zic, poezie – economie, două noţiuni fără tangenţă…

— Poezie, economie? Da, rimează, dar s-au despărţit între timp, prima făcând loc celeilalte. Poezia a fost un fenomen specific vârstei şi trăirilor de atunci. Poate va reveni în viaţa mea, nu ştiu, eu sunt deschisă să o primesc.

— Ce crezi că urmează în viaţa şi activitatea ta?

— În perspectivă, îmi păstrez aceleaşi priorităţi ca până acum: familie, carieră, sănătate şi autocunoaştere. Îmi propun să rămân cel puţin la fel de implicată, prin ceea ce fac să pot avea un impact în deciziile celor din jur, să fiu acolo unde este nevoie de mine, să învăţ şi să mă dezvolt, dar şi să îi ajut şi pe alţii să evolueze.

— Îţi mulţumesc pentru receptivitate şi îţi urez putere de muncă în continuare.

A intervievat Liuba BULGARU