Lipsa unor politicieni (guvernanți) capabili sau, cel puțin, integri, la fel este o grea cumpănă pentru noi. Deși, dacă nu ar fi ăștia, nici nu am avea probleme. Iar dacă nu am avea probleme, nu am avea granturi de la europeni. Și dacă nu am avea granturi de la europeni, nu am putea mima implementarea reformelor. Iar pentru mimarea implementării reformelor avem nevoie de politicieni (guvernanți) incapabili… Un cerc vicios, reprezentat printr-un segment parabolic al pătratului triunghiular cu șapte diagonale paralele…
Demnitarii (partinicii și subsidiarii acestora) nu vor fi de acord cu enunțurile de mai sus. Și asta este un lucru absolut normal. Pentru că, la noi, conform obiceiului, cel care are putere, acela are și dreptate (în toate înțelesurile cuvântului). La noi, există foarte puțini politicieni, mai puțini decât păr pe o broască, care s-au încumetat vreodată să-și recunoască greșelile. La noi, chiar dacă un deputat primește un pumn în freză, este scuipat și îmbrâncit de alegători, oricum el are dreptate. Pentru că el îi iartă pe agresorii săi, care nu înțeleg că dânsul lucrează exclusiv pentru bunăstarea acestora… Nici Isus Hristos nu a fost atât de înțelegător cu oamenii. Ba, chinurile prin care a trecut Mântuitorul sunt un nimic pe lângă cele la care sunt supuși „martirii” politicului autohton…
Cui trebuie aceste jertfe din partea politicienilor, dacă în mai bine de două decenii de independență, singurul titlu (calificativ) pe care l-am obținut este: „cea mai săracă țară din Europa”?! La ce bun dânșii se expun la atâtea suferințe, dacă, până și în cel de-al 25-lea an de independență, problema alegerii Preșe-dintelui este „pusă în discuție”, iar cea a unirii cu România – continuă a fi pedalată?! Deși, anume aceste două probleme sunt sau, cel puțin, trebuie să fie primele din lista celor care trebuiesc rezolvate nemijlocit la începutul constituirii unui stat democratic, independent, suveran, unitar și indivizibil. Oare nu a fost chip de stabilit, din start, anumite prevederi care să reglementeze toate aceste neclarități?! Desigur că DA! Evenimentul s-a produs la 29 iulie 1994, iar rezultatul acestuia a fost întitulat – Constituția Republicii Moldova.
Din păcate, pentru politicienii noștri Legea Supremă a Statului (ca și alte legi, de fapt) nu este decât un petic de hârtie cu ceva buchii pe el… Un colț rupt dintr-un caiet ponosit pe care scrie prețul la cartofi, galoși sau semințe de floarea soarelui vândute la păhar la colț de stradă… Și ori de câte ori au chef, dânșii iau „fițuica” și îi schimbă conținutul după bunul lor plac, fără a se gândi câtuși de puțin că în țara asta sunt oameni cărora le pasă de acea „fițuică”. Oameni care au luptat pentru acea „fițuică”. Oameni care numesc acea „fițuică” Constituție, oameni care se mândresc cu ea și care tare s-au mai săturat de politicienii care se joacă de-a țara…
P.S.: „OF!” (exclamație populară moldovenească)
Andrei BULGARU
