Justiţia a apărut odată cu primele triburi. Hăt înaintea politicii. Atunci, când oamenii îmbrăcaţi în blănuri şi cu pietre în mână nu aveau alte griji, decât hrana zilnică, focul de noapte şi somnul liniştit. Dacă se isca vreunul care, într-un fel sau altul, tulbura ordinea comunităţii, acesta era pedepsit conform mentalităţii acelor vremuri.
De atunci au trecut câteva milenii. Odată cu evoluţia omenirii a suferit modificări şi fenomenul justiţiei. Au apărut legi scrise ce stipulează, expres, o gamă de pedepse şi sancţiuni, în dependenţă de gravitatea faptei (infracţiunii) comise. Au apărut instituţii specializate în prevenirea, combaterea şi condamnarea acestora. În lumea contemporană, anume justiţia este motorul progresului. Iar statele pe care noi astăzi le numim „dezvoltate” au obţinut acest calificativ anume datorită unei justiţii transparente!…
Din păcate, în Republica Moldova justiţia este într-atât de „transparentă”, încât pare mai mult invizibilă, dacă nu chiar inexistentă. Pentru noi justiţia este un fel de Dumnezeu… Nimeni şi niciodată nu l-a văzut, dar indiferent de faptul că suntem credincioşi sau atei, ori de câte ori avem nevoie de ajutor, toţi mergem şi ne plângem în clădiri special destinate… Şi de fiecare dată aşteptăm cu scepticism rezultatele acestor „mărturisiri”. (Mai eficient, totuşi, ar fi să ne ducem la biserică, decât la judecătorie. Şi colo, şi dincolo ni se vor citi lecţii de genul „iartă şi vei fi iertat”, doar că, în Lăcaşul Domnului, cheltuielile sunt mai mici, iar înfăptuirea dreptăţii este mult mai reală.)
Teoretic, justiţia moldovenească este printre primele 10 din lume. Practic, însă, suntem undeva la nivelul triburilor antice, muşcate de politicienii contemporani. Or, nişte oameni cu instincte preistorice, care nu doar îşi pot permite să poarte blănuri, dar care mai beneficiază şi de imunitate, decid cine, câte şi ce fel de „pietre” merită să ia în cap!… Şi asta în contextul, în care odată la patru ani, iar după semnarea Acordului de Asociere – zilnic, ni se vorbeşte despre „paşii care se fac întru înfăptuirea reformei justiţiei” şi ulterioara integrare în UE!…
Aparent, politicienii europeni sunt nişte nătângi cu bani, iar cei moldoveni – un soi de băieţaşi de cartier cu aptitudini şi charismă de bancheri-cerşetori… Scuze pentru jargoane, dar altfel nu-mi pot explica cum?!… Cum, majoritatea statelor ce se vor în „familia europeană” şi ce au beneficiat de un suport financiar, au reuşit careva progrese la acest capitol, iar noi, în pofida creditelor de milioane de euro, abia încercăm să încercăm a face ceva?!…
Probabil, orice reformă depinde nu doar de banii care se investesc, ci încă şi de „obrazul” celor care trebuie să o înfăptuiască. Spre regret, în ţara noastră avem numai bani…
P.S. „Justiţia este în realitate un bine al altuia; este un avantaj pentru cel ce comandă şi un rău pentru cel ce se supune.” (Thrasymachos din Calcedon).
Andrei BULGARU
