Ora 11:00. Stomacul dă de ştire: vrea ceva săţos şi rapid. Ce fac majoritatea elevilor când le este foame? Acelaşi lucru ce îl fac şi angajaţii instituţiilor şi organizaţiilor. Dau buzna în baruri, cantine, magazine să cumpere de ale gurii, preponderent, plăcinte!
Aici avem o varietate bogată de „plăcinţele salvatoare” cu: brânză, mere, cartofi, varză, vişine, una mai gustoasă ca alta. Toate bune, gustoase dar şi… pipărate la preţ.
În zona Liceului „B.P.-Hasdeu”, elevii îşi cumpără plăcinte de la cantina din incinta anexei la clădirea Consiliului raional. Gustoase…, dar foarte mici, nu ajung nici pe o măsea.
O altă alternativă este de a mai face câţiva paşi până la ghereta, ce aparţine Făbricii de pâine, SRL „Bomi-Service”, sau până la restaurantul „Mitos”. În ambele locuri plăcinţelele sunt mai mari, dar le serveşti reci, în schimb, fără raze ultraviolete de la cuptorul cu microunde!
Să facem o comparaţie a preţurilor. O plăcintă de la cantină costă 6 lei, la fel ca şi cea de la „Mitos”, dar şi cea de la „Bomi–Service”. Diferenţa este în cantitate. Cele de la chioşc şi de la restaurant sunt mult mai consistente, mănânci una şi eşti sătul. Pe când cele de la cantină… Trebuie să mănânci 3 ca să îţi potoli un pic foamea…
Deşi preţul e la fel, precum şi gustul, totuşi, diferenţa în mărime, respectiv, cantitate, e colosală.
Presupun că ingredientele ce stau la baza aluatului aceleaşi sunt. Cât despre umplutură… aceeaşi brânză, aceeaşi varză… Nici vişinele şi nici merele n-o fi aduse de peste mări şi ţări ca să influienţeze asupra preţului…
Dar… dacă tot am mâncat plăcinţele, să trecem la desert! Mulţi dintre noi suntem amatori de ceva dulcişor, mai ales femeile care preferă să servească ceaiul cu ceva gustos. Cantina vine şi de data asta în întâmpinarea clienţilor cu fursecuri, ce arată apetisant, dar la fel, sunt atât de mici că nici nu ai ce ţine în mână. Prima dată când le-am văzut, nu am putut să mă reţin să nu întreb vânzătoarea:
– Cât costă „micuţele”?
– 4 lei una, – mi-a răspuns zâmbind doamna.
– ???!!!
La ghereta „Bomi-Service” o chiflă cu cremă şi glazurată cu ciocolată, costă, la fel, 4 lei, dar este de, cel puţin, 4 ori mai mare ca fursecul de la cantină.
– De unde această diferenţă? – am întrebat la cantină.
– Produsele noastre sunt mai bune! – a fost răspunsul. Le dăm dreptate.
Brutarii de la „Mitos” şi „Bomi-Service” susţin acelaşi lucru. Şi lor le dăm dreptate.
Care-i cel cu dreptatea absolută ne vor putea spune, cred, doar responsabilii de la Agenţia Teritorială pentru Protecţia Consumatorilor.
Cristina JITARU