La serviciu, ca la front…

E greu de spus cum a fost într-adevăr pe front, cunoaştem adevărul doar din filme şi cărţi. Dar că medicii din Republica Moldova şi din lume se află pe prima linie de luptă cu inamicul invizibil, dar foarte activ şi extrem de contagios, este o realitate dură. Extinderea infecţiei cu coronavirus, ce nu s-a lăsat mult aşteptată şi la Drochia, a pus medicii drochieni faţă în faţă cu COVID-19, le-a creat precedente necunoscute până acum în toţi anii de carieră medicală. Interlocutoarea noastră este Ludmila LEAH, medic-infecţionist la Spitalul raional „Nicolae Testemiţanu”.

— Doamna Ludmila, cum a decurs „botezul”. Înţeleg, bunele pregătiri au anticipat momentul primei spitalizări, dar ce emoţii aţi trăit când aţi avut primul pacient spre internare?
— Atât eu, ca medic, cât şi ceilalţi lucrători medicali, am avut unele emoţii, dar de scurtă durată. Trebuia de acţionat promt, sigur şi corect, cel mai important, corect. Am început de la echipare.
— Tot personalul medical a fost bine instruit în acest sens?
— Cu mare atenţie şi deosebită prudenţă, unele elemente din acest echipament erau noi şi trebuiau să fie utilizate exact, ca să nu fie admisă nicio mică posibilitate virusului să caute şi să găsească căi de acces spre faţă, spre locurile de infectare. Am fost instruiţi toţi, şi medicii, şi asistentele, şi personalul auxiliar.
— Câte persoane infectate sunt spitalizate la moment?
— În Secţia COVID-19 nr. 1 (fosta Secţie de boli contagioase) sunt 8 persoane în 3 boxe, ei toţi sunt de o gravitate medie. Fiecare salon este dotat cu baie şi WC. Dar mai sunt 2 persoane cu statut de suspecţi, internaţi în Secţia COVID-19 nr. 2 (Blocul terapeutic). Aici presupuşii se află în izolatoare speciale câte unul până la determinarea bolii.
— În cazul, când va fi confirmat sau infirmat statutul lor de infectaţi, atunci ei vor fi transferaţi în Secţia nr. 1 sau vor fi externaţi pentru tratament la domiciliu?
– Depinde de evoluţia bolii, se decide pe parcurs. Mai repede credem că vor continua tratamentul în staţionar.
— Câte echipe medicale sunt implicate în tratamentul pacienţilor?
— Medic sunt doar eu una, dar sunt două echipe de asistente şi infirmiere, care se schimbă una pe alta, adică lucrează câte o tură de 24 de ore. E obositor, este foarte mult de lucru, au de administrat medicamentele (pastile, injecţii, perfuzii), dar şi de supravegheat bolnavii.
— Atunci de ce doar două echipe?
— Ca să reducem numărul de persoane medicale expuse riscului.
— Toată ziua în echipament specializat, cu câteva măşti, mănuşi, viziere. Cât timp se află ei în combinezoanele de protecţie?
— Cel mult 4 ore. Şi apoi le schimbăm.
— Şi fac acest lucru unde?
— Avem o zonă specială, unde sunt scoase hainele respective şi aruncate în containere speciale pentru o ulterioară nimicire prin ardere. Elementele ce pot fi prelucrate, ca vizierele, de exemplu, sunt puse în soluţie de clor pentru o anumită perioadă de timp, apoi spălate şi dezinfectate cu soluţie antibacteriană, adică pregătite minuţios pentru o ulterioară utilizare. Unele categorii de măşti, la fel, sunt spălate şi călcate, pentru aceasta este maşină de spălat şi fier de călcat. De aici atât personalul dezechipat, cât şi vizierele sau măştile dezinfectate sunt trecute în următoarea zonă, cea curată.
— Doamna Ludmila, cu toate măsurile de protecţie sau de vigilenţă sporită, oricum, oamenii sunt supuși riscului, deoarece mergeţi într-o zonă abundent infectată. Cu siguranţă, vă expuneţi unui risc sporit. În cele aproape trei săptămâni de când luptaţi cu COVID-19 la Drochia, aţi fost verificaţi?
— Da, am fost testaţi o dată şi, spre norocul nostru, toţi am avut testul negativ. Dar este prea devreme pentru mare bucurie, nevoia se poate întâmpla oricând şi oriunde. Noi suntem conştienţi, că ne aflăm ca la război, pe prima linie. Acum e bine, iar peste o clipă te ajunge un glonte al duşmanului nici nu ştii de unde, adică un COVID-19. Nimeni nu este asigurat. Dar ce să facem, suntem atenţi şi ne protejăm la maximum, că avem acasă familii, copii, părinţi şi trebuie să-i protejăm şi pe ei.
— Aveţi norocul să beneficiaţi de un echipament calitativ sau mai mult de responsabilitatea angajaţilor?
— În prim plan, eu cred că este grija personalului, fiecare trebuie să respecte cerinţele întocmai, dacă vrea să nu nimerească pe patul de spital cu statut de infectat. Dar şi echipamentul este unul calitativ, testat. Şi încă un moment, noi nu economisim nimic, dacă se cere la 4 ore să-l schimbăm, atunci aşa facem după regulament. Şi, mulţumim Domnului, ne-a păzit până la momentul dat.
— Pacienţii infectaţi sunt izolaţi de exterior?
— Total. Legătura o ţin cu cei apropiaţi doar prin telefon. În această perioadă complicată accesul la bolnavii internaţi şi în alte secţii este total interzis.
— Aveţi grijă de sănătatea DVS, că noi toţi avem nevoie de medici Sănătoşi.
— Vă mulţumim de grijă.

Valentina CEBOTARI