„Livada este pasiunea, dar şi speranţa mea”

— Dle Nedelciuc, ceva ani în urmă la Zguriţa era o enormă livadă intergospodărească. Apoi ea a dispărut. Dumneavoastră aţi iniţiat din nou plantarea pomilor fructiferi. Vă doriţi repetarea acelei livezi?
— Nu am cum să-mi doresc acest lucru. Şi timpurile sunt altele, şi cerinţele total diferite, dar şi necesităţile nu sunt cele de odinioară. Prin 1990, când lucram agronom-şef la Zguriţa, livada ocupa 2800 hectare. Acum dispunem doar de 140 hectare de livadă. Dar nici nu planificăm să mărim suprafaţa. Actualmente insistăm pe livada intensivă, pentru că doar utilizând astfel de tehnologii vom reuşi să sporim roada de fructe la hectar până la 40-60 chintale. De altfel, toţi  livădarii, mizează mult pe livada intensivă. Or, o livadă intensivă, întâi de toate,  presupune cultivarea unui număr de pomi cu densitate mai mare, cantitatea recoltei prevalând comparativ cu cea a unei livezi clasice. Deşi înfiinţarea unei livezi intensive implică investiţii mai mari, aceste cheltuieli se recuperează pe parcurs, deoarece fructele au o  calitate mai bună, iar recolta, să zicem, de mere, este de circa 40-50 tone la hectar, comparativ cu maximum 10 tone recoltate în livezile tradiţionale.
— Cultivarea fructelor cere mai multă implicare decât creşterea cerealierelor?
— Munca în livadă, în deosebi primăvara, îţi cere o prezenţă permanentă şi o muncă continuă. Dimineaţa stropim pomii, pe parcursul zilei irigăm şi incontinuu  veghem protecţia de vătămători. Volumul de muncă e mare, dar şi plăcerea este pe potrivă, când vezi o mare imensă de floare de măr, iar mai apoi – copacii doldora de rod. În general, agricultura cere o dedare totală. De altfel, implicare cere oricare muncă, dacă îţi doreşti să ai succese.
A înregistrat
Nelly CIOBANU