Mahalaua, dar şi satul, le sunt pline de culoare

Tamara Rusu din satul Baroncea știe cum să reutilizeze sticlele din plastic – le folosește ca materie primă pentru decor.

A descoperit această ocupaţie de suflet nu tare demult. Acum vreo cinci ani s-a născut idea de a utiliza sticlele din plastic, dar, mai ales, capacele lor, care, după câte ştie toată lumea, sute de ani nu putrezesc, iar arse – elimină substanţe toxice în mediul înconjurător. Din sticle și-a decorat grădina şi ograda, iar din capace și-a creat un mozaic de toată frumusețea pe pereţii casei.

I-au trebuit doi ani ca să adune materie primă – cinci saci cu capace și mii de sticle. Majoritatea le-a adus de la gunoiștile din satele vecine.

„Îmi luam mâncare în geantă, mă duceam dimineața pe la ora 08.00 și veneam seara la 19.00. Îmi luam căruciorul și mergeam la gunoiștile din jur: 3 km până la Chetrosu, 2 km la Gribova, 20 de km la Sofia, – spune Tamara Rusu. – Am strâns capace timp de doi ani de zile, le-am bătut în perete timp de două luni și le-am vopsit într-o lună. Când a aflat lumea, a început să-mi ofere material. Au auzit că strâng capace și îmi aduceau, m-au ajutat copiii din sat, iar eu le plăteam. Nepoțeii cei mici vin de la magazin cu capace. Îmi aduc chiar și de la Chișinău, zic că am mâini de aur”, – mai continuă Tamara.

După ce a adunat aproape toată cantitatea de capace, în două luni, peretele casei sale a devenit de nerecunoscut. O caracterizează dibăcia, răbdarea, ingeniozitatea, hărnicia şi dagostea de ceea ce şi-a pus în gând să realizeze. Îşi “conectează” imaginaţia, fantezia, cunoştinţele şi în conceptul ei se conturează o nouă creaţie, o nouă lucrare, un element nemaifolosit, o realizare după cum îi dictează sufletul. Deşi munca de creaţie din astfel de material este una migăloasă, acum bucură sufletul şi ochii stăpânei, dar şi a oaspeţilor, trecătorilor, copiilor etc.

Mai apoi, ea a găsit o alternativă și pentru sticle.

„Din sticlele albe nu știam ce să fac, le-am vopsit în albastru și am “montat”un lac improvizat, din cauciucuri am făcut lebede, am făcut să fie frumos”, – Tamara se mândreşte cu rezultatul muncii, invenţia şi opera finală i-au adus faima chiar în curte, care a devenit un loc perfect, dar şi preferat, pentru ședințe foto. Vin absolvenții să se fotografieze, vin miri și mirese să imortalizeze momentele din viaţă într-o atmosferă mai neobişnuită.

Talentul Tamarei, ideile dânsei, creativitatea ei este apreciată nu doar de oaspeţi, dar şi de vecinii săi, care spun, că datorită Tamarei Rusu, “mahalaua lor este plină de culoare”. Şi nu doar mahalaua. Satul Baroncea nu este o localitate prea mare, aici se ştie totul despre fiecare. Aşa că opera Tamarei a devenit o bijuterie pentu întreg satul.

Dar, planurile creative ale peizajistei din Baroncea nu finisează degrabă, idei noi se nasc de-a valma. Autoarea acestor opere spune, că are în plan să înceapă a ornamenta peretele dinspre drum, care va deveni, la fel, o privelişte atractivă.

„Am planificat să imprim pe acest perete cei patru ursuleţi din pădure (tabloul „Dimineața în pădurea de pini”, de pictorul rus Ivan Șișkin), numai că trebuie să obţin cumva copia acestui tablou, ca să am după ce mă orienta. Acesta va fi de o frumuseţe rară, – continuă Tamara Rusu. – Acum timpul s-a răcorit şi este foarte confortabil de lucrat”.

Vara nu a stat fără ocupaţie, a adunat materie primă pentru următoarele lucrări. Are adunată o cantitate suficientă de gărăfi din plastic, dar şi trei saci de capace. Iar între timp, până face rost de copia tabloului râvnit, Tamara iniţiază o nouă lucrare: stâlpii de la gard doreşte să-i ornamenteze şi să-i prefacă în palmieri, pentru aceasta dispune de tot de ce are nevoie.

Fire creativă şi dornică să facă ceva uimitor, dânsa găseşte în această ocupaţie nu doar o satisfacţie pentru suflet, dar şi un refugiu psihologic. După ce a nimerit într-un accident şi s-a salvat, această muncă, colorată şi care dă naştere frumoaselor compoziţii, îi aduce odihnă şi calm, tihnă şi seninătate, stare de linişte deplină, deşi mâinile şi creierul lucrează, sufletul i se odihneşte şi vibrează de satisfacţie.

Tamara ne mai spune, că după ce a devenit cunoscută peste hotarele satului, deja 4 televiziuni au vizitat-o şi i-au admirat creaţia, dar ea, spre regret, nu a văzut nuciun reportaj.

Tamara Rusu, în nenumărate rânduri, a uimit oamenii cu compozițiile ei, frumoase și neobișnuite, cu perseverenţa sa, care a dus-o pe drumuri întortochiate spre scopul final, dar şi cu munca sa riguroasă şi consecventă. Ea a mai făcut şi un teren de joacă pentru nepoții săi. Dacă i-a venit idea să decoreze, a făcut-o din suflet, foarte frumos. Capacele, iniţial, le-a colectat special colorate și le-a aranjat conform tehnicii de creare a covoarelor. Ultimii ani, toţi trecătorii întorc capul să se minuneze cât de original este ornamentată casa, cât de  colorată este, o pată de culori jucăuşe pe toată strada şi în tot satul. Şi nu numai.

Tamara Rusu a descoperit, la vârsta sa de peste 60 de ani, în sufletul său creativ talentul de a decora cu plastic casa şi curtea casei, deşi a avut nevoie de ani buni, muncă asiduă, grea şi complicată, deplasări frecvente, idei frumoase. Dar s-a meritat, scopul, ce şi l-a pus în faţă, a fost unul nobil, ce a demonstrat atât proprietarei, cât şi celor din jur, că “un talent veritabil şi la Baroncea e veritabil”. Chiar dacă Tamara Rusu a ajuns la vârsta de 68 de ani, ea nu se lasă de ocupaţia îndrăgită, inventează şi caută idei noi pentru realizare cu material întâlnit la tot pasul – sticle din plastic şi capacele lor.

Valentina CEBOTARI