Mamă fericită și împlinită, deși plină de griji pentru familia sa

Elena și Gheorghe POPESCU din Gribova, sunt tatăl și mama a 11 copii cu statut diferit: 3 ai soțului, 3 ai lor comuni, 3 în plasament și 2 înfiați. Împreună fac o familie mare și bogată.

Ziarul „Glia Drochiană”, în diferite timpuri, a publicat mai multe articole despre această familie liniștită, calmă, preocupată, deși plină de diferite griji și probleme. Am fost și cu ajutoare de diferit gen, am văzut condițiile în care locuiau, ocupațiile preferate, relațiile…
Statul și oamenii generoși din jur îi ajută și îi susțin, dar responsabilitatea cea mare, oricum, cade pe umerii părinților și ai copiilor, educați să se susțină unii pe alții. Un timp nu am auzit nimic despre această familie. Și iată acum, Alin Popescu, băiatul talentat care a obținut medalia de bronz la Olimpiada Internațională la matematică, fiul lor biologic, a „scos familia sa în lume”, contribuind să ne revedem.
Am discutat mult și despre fiecare copil aparte, pe tot parcursul conversației zâmbetul cald și plăcut de pe chipul Elenei nu a dispărut nici pentru o clipă, chiar și când îmi relata despre problemele cu care se confruntă. Prin discuția domoală și expresia feței vorbea o mamă satisfăcută, fericită, împlinită, care deja culege roadele educației, deși, concomitent, e plină de griji și probleme diverse. Nu a evidențiat prin nimic care sunt copiii săi biologici și care sunt în plasament până nu am descusut-o eu.
Au devenit deja bunici: fetele mai mari, ambele absolvente ale Universității Divitia Gratiae din Chișinău, și-au format familii și drumul lor s-a răzlețit: Zinaida cu familia trăiește în Germania, iar Ludmila cu familia sa – în Chișinău. Ele le-au dăruit părinților trei nepoței, care cresc fericiți. Fratele lor, Ion, este în familie. Cu probleme serioase de sănătate, el nu a reușit să facă studii, dar muncește fizic după puterile sale.
În continuare urmează „o echipă” din 5 tineri, care, născuți în acelaș an, au mers toți odată în clasa I. Acum au ajuns la frumoasa vârsta de 18 ani, toți diferit.
Adelina cu Ana sunt eleve în clasa a XII, IPLT „Ștefan cel Mare” din Drochia, numai că la profiluri diferite. Andrei învață să fie tencuitor, iar Maria se vrea croitoreasă și ambii fac studii la Școală profesională din or. Drochia. Sunt elevi foarte buni, lideri la învățătură, iar Maria mai are și un hobby, confecționează jucării croșetate. Sora geamănă a Mariei, Aneta (Ana), a absolvit gimnaziul și își câștigă deja banii proprii, fiind angajată la muncă.
Următorul este Alin, despre care ziarul a scris recent. Băiatul, grație abilităților sale demonstrate la nivel internațional, a fost invitat și își va face studiile la Liceul „Orizont” din Durlești, cheltuielile pentru studii și întreținere fiind asumate de conducerea instituției.
Ultimii în lista descrescândă sunt Elisei și Alexei (Iliușa), ambii în clasa a VII. Iliușa are și el un hobby al său, face desene în format 3D.
După această enumerare a copiilor, cu toate reușitele și problemele pe care le au, am rugat-o pe Elena să specifice, care sunt copiii ei bioliogici:
– Ce rost are, toți sunt copiii noștri, cresc sub un acopriș, mănâncă dintr-o cratiță, asculă aceleași poveți ale părinților, dar toate acestea în unii nu prind rădăcini. Dacă o parte din ei sunt ascultători și învață sau se comportă frumos, alții ori sunt prea bolnavi, ori neascultători. Ne doare pentru toți la fel, biologici, înfiați sau aflați în plasament. Ei sunt copiii noștri. Acum, mă frământă alte probleme: cu cei neascultători luptăm cum putem, dar ce ne facem cu acei care împlinesc 18 ani și li se încheie perioada lor de aflare în plasament, cui să-i încredințăm? Familia noastră, după ani de existență sub un acoperiș, nu poate să-i scoată după poartă și să le zică „la revedere”? Și nimeni nu poate proceda în așa mod? Dar de la 18 ani statul oprește finanțările. Incertitudine totală – ne-a relatat Elena Popescu.
O altă mare problemă Elena o are cu bugetul familiei. Cândva copiii erau mai mici și cheltuielile erau la fel, acum, însă, e dificil să reziști, să stai în calea galopării prețurilor și a scumpirilor. Cu atât mai mult, că pe lângă cei doi copii cu grad de dizabilitate, s-a îmbolnăvit sever și soțul. În perioada COVID-ului, un tromb s-a desprins din vasul de sânge de la picior și după ce a migrat prin organism, s-a oprit într-un plămân. Era complicat de făcut investigații la spital, domina COVID-ul. Atunci Elena, medic de profesie, și-a adunat „în pumn” toate cunoștințele, în altul – rezistența și răbdarea, și cu ajutorul și sprijinul Domnului, si-a tratat soțul acasă, care o jumătate de an din pat nu s-a ridicat. După aceasta a mers la Chișinău, a făcut investigații diverse, și la clinici particulare, și la cele de stat. I-au informat, că a fost diagnosticat corect, cu embolie pulmonară (o blocare bruscă a unei artere pulmonare cu un cheag de sânge ce pleacă de la venele cu tromboză ale piciorului) și tratat profesional. Da, Elena și-a salvat soțul, dar el a rămas cu diverse sechele, aproape este imobilizat și inapt de muncă, fiind cu grad de dizabilitate și el. Acum această mamă își caută un serviciu, dorește să se angajeze undeva la o muncă, la oricare, numai să fie salarizată. Însă are acasă trei persoane invalide și unul cu comportament dificil, în seama cui să-i lase?
– Ei, și dacă ar fi să fie doar aceste probleme, dar mai avem și altele. Casa în care locuim e veche și se dărâmă, pereții sunt din chirpici din lut, pe care-i spală ploaia și pereții slăbesc, într-o zi se pot dărâma. Locuința necesită o raparație capitală, dar să pornim lucrările nu putem, că nu este casa noastră legitimă,- ne-a spus Elena.
Ne-am adresat Adrianei Grozavu, șefă, Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei, după explicații:
– Casa, prin Decizia Consiliului raional Drochia, nr. 3/12.1 din 21 august 2021, le-a fost transmisă în posesie, cu titlu gratuit și fără dreptul de înstrăinare. Probabil, până acum încă nu au perfectat documentele de proprietate.
Câte probleme mai are această familie Elena Popescu nu a stat să le identifice, dar a menționat, că copiii cresc, acum nu este normal să locuiască toți într-o cameră, trebuie separați. Părinții au fost nevoiți să refacă, de exemplu, camera unde era o bibliotecă bogată, în dormitor pentru un copil cu necesități speciale.
Elena a zâmbit ușor cu fața senină, fără niciun rid, și a încheiat: Domnul e mare, va avea grijă de noi, de toți!
Optimistă femeie! O mamă fericită și împlinită. Celelalte aspecte ale vieții lor sunt de alt nivel, asupra lor se muncește, unele vor fi lichidate, altele depășite, însă fericirea de mamă, care nu dorește să se despartă de copiii aflați în plasament, o face puternică, rezistentă și frumoasă. La chip și la suflet!

Valentina CEBOTARI