Medic şi cetăţean activ

Ion Rusanovsci, medic neurolog de profesie, Spitalul raional „Nicolae Testemiţanu”, este un cititor fidel de mai mulţi ani. PP „Glia Drochiană” a devenit pentru el o sursă sigură de informaţie locală.

Mai mul ca atât, dânsul regulat ne furnizează scrisori la redacţie, în care abordează diverse probleme importante pentru societate. Ca cetăţean activ, dar, în multe cazuri, şi ca medic, Ion Rusanovschi nu poate trece pasiv şi nu poate fi nepăsător faţă de problemele cu care se confruntă drochienii, îl priveşte şi nu-l lasă indiferent aerul poluat, calitatea apei, a drumurilor, cât şi zgomotul, praful produs de transportul ce se deplasează prin oraş, etc. De fiecare dată vine cu propuneri concrete pentru soluţionarea acestor probleme ce afectează sănătatea şi viaţa oamenilor.
Acum, înainte de Sfintele sărbători de Paşti, iarăşi l-am avut ca oaspete la redacţie. Şi, ca de obicei, nu cu mâna goală. „Zilele acestea îl reciteam pe George Coşbuc şi mi-a plăcut mult poezia „La paşti”. Selectând-o, v-o propun spre publicare, ca să o lectureze şi cititorii ziarului în aceste zile sfinte”, şi-a motivat vizita Ion Rusanovschi.
Mai jos vă propunem poezia lui Georghe COŞBUC.

„La paşti”

Prin pomi e ciripit şi cânt,
Văzduhu-i plin de-un roşu soare,
Şi sălciile-n albă floare
E pace-n cer şi pe pământ.
Răsuflul cald al primăverii
Adus-a zilele-nvierii.

Şi cât e de frumos în sat!
Creştinii vin tăcuţi din vale
Şi doi de se-ntâlnesc în cale
Îşi zic: Hristos a înviat!
Şi râde-atâta sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare.

Şi-un vânt de-abia clătinător
Şopteşte din văzduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburării lor!
Şi pomii frunţile-şi scoboară
Că Duhul Sfânt prin aer zboară.

E linişte. Şi din altar
Cântarea-n stihuri repetate
Departe până-n văi străbate
Şi clopotele cântă rar:
Ah, Doamne! Să le-auzi din vale
Cum râd a drag şi plâng a jale!

Biserica, pe deal mai sus,
E plină astăzi de lumină,
Că-ntreaga lume este plină
De-acelaşi gând, din cer adus:
În fapta noastră ne e soarta
Şi viaţa este tot, nu moartea.

Pe deal se suie-ncetişor
Neveste tinere şi fete,
Bătrâni cu iarna vieţii-n plete;
Şi-ncet, în urma tuturor,
Vezi şovăind câte-o bătrână
Cu micul ei nepot de mână.

Ah, iar în minte mi-ai venit
Tu, mama micilor copile!
Eu ştiu că şi-n aceste zile
Tu plângi pe-al tău copil dorit!
La zâmbet cerul azi ne cheamă
Sunt Paştele!
Nu plânge, mamă!