Meditație întru revelație
„Hristos a Înviat, ouăle au fost ciocnite, morții au fost pomeniți și duminică va fi ziua lui Lenin”…
Cam ăsta ar fi rezumatul tuturor știrilor și reportajelor difuzate de mass-media cu acoperire națională, în contextul reflectării „omogene și echidistante „a evenimentelor pascale autohtone…
În realitate, însă, pentru a nu știu câta oară, ne-am putut convinge de faptul că, în Republica Moldova, spiritualitatea (duhovnicia) este la fel de coruptă și ambiguă ca și politica. Ba, astea două sunt chiar în strânsă legătură…
Spun asta pentru că și anul acesta, din delegația care a mers la Ierusalim după Focul Haric au făcut parte câțiva deputați și funcționari de stat cu o reputație nu chiar bună. (De parcă am avea de alții). Și după cum le stă în fire, acești „prometei” ai statului moldav nu au ezitat să-și etaleze creștinismul pe rețelele de socializare. Cică, ia priviți, stimați cetățeni, cât de ortodocși suntem noi (pe banii voștri) în acest an electoral. Păcătuim în țară și mergem peste hotare, la purificarea sufletelor…
„Pelerinajul” acestor demnitari nu m-ar fi deranjat atât de tare, dacă nu ar fi fost o contradicție între declarațiile lor și cele ale Mitropoliei Moldovei. Or, aleșii poporului afirmă, că au mers la Ierusalim „de bună voie” și pe cont propriu, iar Mitropolia dă de înțeles că aceștia au fost selectați de biserică pentru a face parte din delegația, cheltuielile pentru călătoria căreia au fost suportate de către transportator. Iar transportator a fost Întreprinderea de Stat Air Moldova. Respectiv, deputații au zburat „după foc” pe bani publici… (Nu m-aș mira dacă s-ar afla, că pentru zilele petrecute în Ierusalim parlamentarii au primit diurne)…
Indignarea-mi este și mai mare, când mă gândesc că în cei 16 ani, de când Focul Haric este adus în Moldova, din „delegația mitropolitană” au făcut parte numai clerici, businessmani și politicieni de toată mâna. Și niciodată mai marii bisericii nu au „selectat” măcar o persoană cu dizabilități sau vreun copil din orfelinat, sau o familie social-vulnerabilă, sau o familie cu mulți copii, sau un boschetar… Barem, un bătrânel sau o bătrânică de la țară, care în fiecare duminică merge la biserică și, din puținul pe care-l are, cumpără și aprinde o lumânare „de suflet” și jertfește un leu „în numele Domnului”…
Anume acești oameni sunt demni de a aduce și de a împărți Lumina Sfântă, ci nu niște personaje în costume de câteva pensii anuale și cu averi de câteva milioane de meniuri din grădinițe. Unde mai pui că, anul acesta, după discursul Mitropolitului, „s-a ivit” poporului și „mântuitorul” Dodon (alias, „nu vă jucați cu focul”), care „i-a blagoslovit pe stimații creștini” cu un discurs de piar și a plecat „восвояси”, fără a asista la slujba religioasă. (Vorba rusului: „пришёл, увидел, наследил”)…
În contextul dat, înțeleg perfect tendința unora de a trece de la Mitropolia Moldovei la Mitropolia Basarabiei. Or, sătui de politizarea și autodiscreditarea bisericii (și nu fără ignorarea ascendenței unionismului), oamenii caută refugiu într-o altă eparhie, pe care ei o cred mai aproape de „cele cerești” și mai departe de „cele lumești”. Deși, nu există pădure fără uscături…
P.S. „Hristos a înviat!”.
Andrei BULGARU
