Merită să fie ajutat în special cel, care se ajută singur pe sine

Mi-am amintit această vorbă în timp ce discutam cu Tudor Cojocaru, medic traumatolog, preşedintele sindicatului „Sănătate” a lucrătorilor medicali din raionul Drochia. Discutam la telefon, desigur, pentru că în această perioadă doar telefonia de tot felul şi spectrul vast de tehnologii informaţionale ne oferă darul comunicării. 

— Dle doctor, Anatol Leahu, liderul Sindicatelor din agricultură, mi-a povestit, cum că chiar din primele zile ale declarării stării de urgenţă, aţi transferat circa 10 mii lei pentru procurarea măştilor şi mănuşilor pentru lucrătorii medicali drochieni. Este adevărat?
— Cu mici precizări, ajungem la adevăr. Vorba e că decizia am luat-o de comun acord cu membrii comitetului sindical, iar banii folosiţi pentru procurarea de măşti şi mănuşi au fost acumulaţi din cotizaţiile membrilor de sindicat. Respectiv, măştile şi mănuşile au fost distribuite aceloraşi membri de sindicat. Am încercat să ne ajutăm singuri pe sine.
— În speranţa că va parveni şi ajutorul altora? Se zice doar: merită să fie ajutat cel, care se ajută singur.
— Nu ne-am mai gândit noi la alte ajutoare. Avem o situaţie specifică atât în ţară, cât şi în raion. Nu prea are de unde să ne vină ajutoarele.
— Cică măştile sunt din tifon?
— Aşa este. Am decis să le coasem anume din tifon, deoarece ele pot fi spălate, călcate şi, în aşa fel pot fi folosite de mai multe ori. Pe când cele comercializate de farmacii trebuie schimbate la fiecare două ore. Vă imaginaţi care ar putea fi numărul necesar de astfel de măşti?! Desigur, varianta ideală ar fi ca medicii să dispună de măşti-respiratoare, însă ele costă o groază de bani.
— Măştile din tifon, dar şi cele din farmacii, chiar pot opri viruşii?
— Măştile, totuşi, constituie un pic de barieră. Dar problema constă în altceva. Noi nu putem cunoaşte potenţialii infectaţi, purtătorii de virus, până când persoana nu este testată. Iar testarea se face doar în cazurile când se profilează simptomele caracteristice coronavirusului. La moment nu există posibilităţi de testare pentru toată lumea spre a preîntâmpina transmiterea locală a COVID-19.
— Nici pentru testarea lucrătorilor medicali nu există posibilităţi? Doar ei sunt cei mai expuşi pericolului?
— Într-adevăr, atât medicii, asistentele medicale, infirmierele, cât şi personalul tehnic care activează în instituţiile medicale se află mereu sub sabia lui Damocles. Nimeni nu are siguranţă că nu prinde virusul, contactând cu un pacient sau altul care acuză chiar alte maladii. Pentru că nici pacientul, dar nici angajatul din medicină nu ştie despre prezenţa virusului fie în corpul său, fie în cel al persoanei aflate la tratament.
— Spitalul din Drochia are unde plasa bolnavii de COVID-19, în caz, nu dea Domnul, de apariţia infectaţilor?
— Deocamdată, vedeţi doar, în asemenea scopuri au fost amenajate anumite spitale în mai multe municipii şi raioane din ţară. Consider că ar fi un mare pericol ca de rând cu alţi bolnavi în spital să fie plasaţi şi infectaţii de coronavirus. Pentru asta la noi în raion, de exemplu, ar putea fi amenajat fostul spital din satul Gribova. Clădirea este în afara localităţii, este din cele trainice, necesită doar o reparaţie.
— Dar acolo este azilul de bătrâni?
— Azilul ar putea fi transferat în satul Ochiul Alb, în clădirea unde a activat o secţie a spitalului raional. Clădirea este în sat, iar bătrânii de la azil tocmai că mai au nevoie de comunicare. Asta, însă, este din categoria opiniilor de viitor. Să vedeţi că, încă multe vom avea de învăţat urmare a acestei molime.
— Primul lucru, după mine, ar fi atitudinea faţă de sistemul medical, în general, şi faţă de lucrătorii medicali, în special.
— Eu consider, că acest lucru deja l-a sesizat şi l-a înţeles pe deplin guvernarea noastră. Ani la rând, decenii în şir atât medicina, cât şi învăţământul, cultura au fost lăsate la marginea atenţiei. Vedeţi cum se întâmplă, vine, iată, un virus şi descoperă toate breşele.
— Care ar fi cea mai eficientă protecţie de coronavirus?
— Sloganul #StațiAcasă trebuie respectat. În el rezidă salvarea şi protecţia.
— Bine, dar există profesii, munci care nu pot accepta Statul Acasă?
— Desigur că există. Lucrătorii din panificaţie trebuie să coacă pâine, medicii din spitale trebuie să trateze bolnavii, specialiştii reţelelor energetice trebuie să asigure consumatorii cu lumină etc. De aceea, toată lumea fără de care este imposibilă existenţa actuală, trebuie să manifeste seriozitate maximă la capitolul protejare. Spălatul pe mâini cât mai frecvent, cu apă şi săpun din abundenţă – să fie o normă. Eschivarea de la petercerile colective – să fie o normă. Respectarea distanţei sociale de circa 1,5-2 metri – să fie o normă. Ieşirile la iarbă verde, la frigărui – să fie lăsate pe mai încolo. Reţinem, viaţa nu se termină cu acest coronavirus. Viaţă vom avea şi după retragerea virusului. Important este să ne păstrăm sănătatea pentru acele timpuri.
— Dle doctor, mulţumesc pentru acceptul de a discuta. Sănătate să aveţi.

A intervievat
Liuba BULGARU