An de an populația Republicii Moldova continuă să scadă.
Din cauza lipsei locurilor de muncă, a perspectivelor de viitor, iar, în ultimii ani, și din cauza mediului social nefavorabil, majoritatea concetățenilor noștri aleg să emigreze. În speranța de a găsi în străinătate o viață mai bună, moldovenii pleacă din țară cu duiumul…
Pleacă și lasă în urmă sate pustii, copii lipsiți de dragoste părintească, bătrâni bolnavi și neputincioși în grija cărora, de fapt, rămân acești copii… Pleacă și nu se mai întorc. Fie că mor undeva pe șantierele Rusiei sau prin livezile Greciei, Italiei, etc., fie că își perfectează actele și își cheamă toate neamurile într-acolo, fie, pur și simplu, că încep o viață nouă în emigrare și uită de familiile pe care le-au avut aici…
Pentru unii îmi pare rău, pentru alții mă bucur și-i invidiez, iar pe ceilalți nici măcar nu pot să-i critic. Pentru că, slavă Domnului, nu am fost în situația lor și pentru că nu-mi permit să judec comportamentul unor oameni ajunși hăt după limita disperării.
În schimb, pot (și am tot dreptul) să-i judec pe cei, care se fac vinoveți de situația creată. Mă refer, desigur, la guvernanți, deputați, funcționari publici și restul politicienilor cu pensii și salarii groase, averi impunătoare și copii răsfățați cu zorzoane, țoale, studii și delicatese de peste mări și oceane…
După proclamarea independenței în 1991, populația Republicii Moldova era de 4 364 072. Conform recensământului din 2014 (publicat abia în martie, curent,) populația țării noastre este de 2 998 235. Adică, în 23 de ani, numărul moldovenilor a scăzut cu 1 365 837 de persoane. Dar, potrivit CEC, pentru alegerile prezidențiale de anul trecut, în Registrul de Stat al Alegătorilor au fost înscrise 3 237 072 persoane! Or, cu aproximativ 240 de mii de cetățeni mai mult decât în datele cu privire la recensământ…
De unde a apărut acest decalaj? Aparent, din mintea celui sau din mințile celor, care a(u) înțeles că sunt necesare voturi suplimentare pentru a conduce o țară în exod, dar cu pământ roditor. (Mai ales, că din 1998, numărarea populației Republicii Moldova exclude teritoriul transnistrean și municipiul Tighina, alias Bender)…
Respectiv, îmi permit să conchid că, de la independență încoace, demnitarii nu au făcut (și nu fac) altceva, decât să ne alunge din case și să tragă din asta foloase. Or, cu cât mai mulți molodeveni pleacă la muncă peste hotare, cu atât mai mulți bani sunt transferați în țară. Iar în contextul „furtului miliardelor” și a eforturilor obscure de recuperare a acestora, tranzacțiile „gastarbeiterilor” sunt (pentru guvernanți) ca și rahatul pentru muște — pute rău, dar sățios și de lungă durată…
Potrivit unui studiu BBC, în Republica Moldova, la fiecare oră, 4 cetățeni emigrează, 5 se nasc și 6 mor! (Îngrozitor de strașnic și terifiant de fioros)…
Potrivit Biroului Național de Statistică, însă, „tăt normal”! Numărul emigranților este stabil, dar în scădere; natalitatea crește, dar mai lent decât mortalitatea; mortalitatea scade, dar mai lent decât natalitatea…
„Diferența dintre cercetarea BBC și datele prezentate de BNS, este pură coincidență și urmează a fi discutată în cadrul unei ședințe extraordinare de Guvern sau chiar de Parlament”, ar zice unii cu stea în frunte, trandafiri în piept și dorința de a (re)veni la cârma statului…
Până la urmă, nu contează dacă cineva are dreptate, iar părerea altcuiva este argumentată juridic și luată drept adevăr. Important este faptul că nimeni nu face absolut nimic pentru a scăpa Moldova de la pierzanie… Nici eu care scriu, nici voi care citiți, nici cei care joacă „durak” cu primari și președinți de raioane, pe post de cărți…
Anul trecut, în raionul Drochia, din media de 85 627 locuitori, au fost înregistrate 691 nașteri și 1210 decese. În primul semestru al lui 2017 sunt deja 315 născuți și 603 decedați…
Din punctul de vedere al guvernanților (mai ales în contextul mimării îndeplinirii obligațiunilor de asociere cu UE) — cifrele sunt destul de îmbucurătoare: natalitatea, parcă, „urcă”, moratalitatea, parcă, „coboară”… Europenii investesc ca chiorii…
Din punctul de vedere al cetățenilor, însă, (mai ales în contextul mimării îndeplinirii obligațiunilor de asociere cu UE) — cifrele sunt destul de grăitoare: europenii investesc ca chiorii într-o țară, cetățenii căreia se străduiesc să moară cât mai rar posibil, întru a nu compromite viitorul european al descendenților…
Dacă lucrurile vor continua pe aceiași undă, în următoarele trei decenii, teritoriul țării noastre ar putea deveni miriște. Dacă nu chiar pârlog…
P.S. „Până nu vine iarna, primăvară nu se face.” (Tudor Vladimirescu)
Andrei BULGARU
