Moldova are viitor?
Această întrebare și-o pune, probabil, fiecare moldovean cu discernamânt și dragoste față de țară…
Este foarte rușinos și foarte dureros atunci când, pe timp de pace, cetățenii unui stat se întreabă zilnic dacă acesta are sau nu are un viitor. Și este foarte scârbos atunci când conducerea de vârf a acelui stat (conștientă de starea deplorabilă a lucrurilor), în loc să demisioneze onorabil și să recunoască că nu este capabilă de a-și îndeplini promisiunile făcute cetățenilor, continuă obraznic să-i mintă pe aceștia că „tăt normal”… Adică, Moldova are viitor și ei vor merge mai departe „conform strategiei adoptate și obligațiilor asumate”…
Actualul Executiv este al treilea din ultimii 3 ani! Respectiv, fiecare prim-ministru nou a venit cu propria echipă și cu propriul plan de guvernare. Iar asta înseamnă că o bună parte din realizările sau din acțiunile întreprinse de predecesorii lor au fost fie revăzute și modificate, pe alocuri, fie „radiate” și luate de la capăt. (Pentru că asta-i „regula” la noi: chiar dacă politicienii au viziuni similare și urmăresc acelaș scop de îmbunătățire a vieții cetățenilor, odată ajunși la conducere, se dau mai deștepți și mai patrioți decât cei care au fost înaintea lor)…
În aceste condiții este absurd și de-a dreptul stupid să afirmi, că țara are un viitor. Despre care viitor poate fi vorba, dacă femeile noastre se tem să nască în țară din cauza că în maternități nu au parte nici de condiții necesare, nici de atitudine profesionistă, omenească din partea personalului?! (Apropo, în timp ce 98 de mame, mai bine de 2 luni așteaptă reacția Guvernului la scrisoarea în care povestesc despre ororile din maternități, acesta și-a adoptat propriul drapel, propria emblemă și culoare corporativă)…
Despre care viitor poate fi vorba atunci când într-un stat agrar, cu o economie slabă și o justiție de cea mai rea calitate, timp de 3 ani au fost schimbați 4 miniștri ai agriculturii, 3 ai economiei și 3 ai justiției?!
Acelaș lucru este valabil și pentru Ministerul Afacerilor Externe și a Integrării Europene, și pentru funcția de viceprim-ministru pentru Reintegrare. Cum poate fi rezolvată problema Transnistriei sau cum poate fi înfăptuită integrarea europeană, dacă la dezbateri și negocieri, 3 ani la rând, participă 3 oameni diferiți?!…
Sau poate politicienii noștri văd viitorul Moldovei fără teritoriul din stânga Nistrului și în afara UE?! Or, nu degeaba unele partide politice își doresc unirea cu România, iar altele, în frunte cu șeful statului, militează pentru independența țării în contextul subordonării acesteia intereselor geo-politice ale Federației Ruse. Până la urmă, niciunul dintre cei care susțin că Moldova are viitor, nu promite că acel viitor va fi unul frumos, luminos, plin de bucurii și lipsit de griji. (Măcar aici sunt cinstiți cu noi).
Careva dintre marii gânditori ai lumii a spus că întotdeauna trebuie să vedem partea plină a paharului. Însă este al naibii de greu să faci acest lucru atunci când paharul este din lemn și încă și gol…
P.S. „Când mediocritatea devine celebră, viitorul devine maro”. (Octav Bibere)
Andrei BULGARU
