Moldova din oglindă este la fel ca și cea din fața ei…
O țară pitorească, ospătoasă și foarte săracă. O țară în care clădirile istorice sunt transformate în oficii pentru agenții de turism, iar gropile de pe drumuri sunt mici scobituri, în comparație cu hăurile din bugetul de stat. O țară în care copiii oamenilor renunță la ore pentru a munci (cu ziua) pe deal, iar copiii deputaților — pentru a se lăuda pe facebook cu poze de la „curorturi”. O țară în care minciuna este servită drept „stabilitate progresivă”, iar adevărul drept „scornitură denigratoare”…
Și în această țară trăim noi — un popor mândru, prietenos, extrem de tolerant și răbdător cu demagogia ce ne înconjoară. Un popor, care trăiește într-o sărăcie inexplicabilă din moment ce alte popoare, dornice de a ne îmbunătăți viața, „aruncă” în noi cu sute de milioane de euro și dolari. Un popor, care conștientizează că, de zeci de ani, guvernanții ne fură făina din pod, vaca din șopron și lingura de la gură, dar care se revoltă numai în sinea sa și la bețiile din fundul beciului. Un popor, care își urăște prezentul apatic, care își dorește un viitor „aristocratic”, dar care este prea legat (atașat) de trecutul sovietic…
Propaganda și influența acestui regim asupra teritoriului țării noastre a fost într-atât de puternică, încât unii concetățeni continuă să „nostalgizeze” la bustul lui Vladimir Ilici și să vorbească limba moldovenească. Or, an de an, la 22 aprilie și 19 mai, monumentul „vojdiului” primește sute de garoafe roșii și „binecuvântează” zeci de pionieri… (În numele lui Marx, și-a lui Engels, și al lui Lenin. Voronin.) Nu mai zic de 23 februarie sau chiar 7 noiembrie, când majoritatea dintre noi încă sărbătorește Ziua Armatei Sovietice, iar minoritatea — Revoluția din Octombrie…
Nimeni, însă, nu celebrează Ziua Descălecatului Moldovei ori Ziua Întemeierii Moldovei. Și nu pentru că în cronici lipsește o data concretă când „s-a petrecut evenimentul”, ci pentru că (la sigur) mai mult de jumătate dintre moldoveni nici nu au auzit de Dragoș Vodă sau Bogdan I… (Alias primul voievod, respectiv, primul domnitor al statului de sine stătător Moldova). Ba, în toată țara nu există măcar un monument al unuia dintre aceștia. În schimb, Lenin și Cotovschi stau bine merci pe postamente…
Nimic deosebit pentru un stat, în care un fost și un actual președinte (patrioți în declarații) promovează istoria Moldovei, dar se închină valorilor sovietice și intereselor Federației Ruse. Nimic deosebit pentru un stat, care cheltuiește milioane de euro pentru PR politic și „cultul personalității”, dar abia de „jertfește” 100 de lei pentru „cultură și educație”. Nimic deosebit pentru un stat în care minimul de existență este de zece ori mai mic decât salariul lunar al unui deputat. Nimic deosebit pentru un stat în care trei trandafiri de pe marginea drumului valorează mai mult decât păpădiile răsărite din asfaltul de pe șoselele naționale…
Moldova din oglindă este la fel ca și cea din fața ei… Pentru că ne reflectă esența. Pentru că Moldova suntem noi! Fiecare dintre noi!..
P.S. „Cât de enigmatice sunt toate aceste schimbări! Nu sunt sigură de ceea ce voi fi de la un minut la altul”. (Lewis Carroll, „Alice în țara minunilor”)
Andrei BULGARU
