„Cam mult, dacă nu chiar în exces, pentru un teritoriu de 29680,5 km². Aproximativ, 120 de locuitori pe kilometru pătrat. Ar mai trebui de rărit din norod.”
Probabil, aşa discută politicienii noştri în cadrul acelor întruniri interminabile de creare a noilor şi noilor alianţe, coaliţii sau ce o mai fi ele. Altfel, cum se explică faptul că singura „reformă”, singurul domeniu la care „progresăm” este emigrarea şi creşterea ratei mortalităţii?! Iar demnitarii noştri nu fac absolut nimic pentru a îmbunătăţi nivelul de trai al celor, cărora le datorează mandatele, imunitatea parlamentară şi restul privilegiilor. Din contra, ei parcă intenţionat depun toate eforturile pentru a „scăpa” de noi, poporul, cât mai repede…
Recent, am auzit un banc despre o persoană influentă de la noi şi preşedintele unui stat membru CSI. Cică, ultimul îl sună pe primul şi zice: „Bre, eu aş vrea să cumpăr Moldova asta a voastră. Dacă e posibil, spune cât şi rezolvăm.” Ăsta de la noi întreabă: „Cutare Cutărescu, da dumneavoastră vă trebuie ţara cu oameni sau fără?”. Acela spune că „ar fi de dorit fără oameni, pentru că am de hrănit propriii cetăţeni, iar cu sancţiunile astea ale europenilor îmi va fi foarte greu să mai întreţin şi moldovenii”. La care al nostru zice: „Păi, Cutare Cutărescu, dacă o vreţi fără oameni, atunci va trebui să mai aşteptaţi vreo 2-3 ani!”
Vesel, dar, concomitent, foarte trist şi extrem de adevărat. Există unele forţe politice din interior şi o alta din exterior, care demult au încetat să perceapă Republica Moldova ca un stat drept, independent şi suveran. Ei ne văd ca pe un simplu lot de pământ care poate fi arendat sau vândut oricui îşi permite preţul. Iar faptul că pe aceste „cote” trăiesc ceva mai mult de trei milioane de oameni nu contează absolut deloc. Contează doar milioanele sau miliardele din conturile bancare.
În niciun fel şi sub nicio formă nu încerc să acuz pe cineva de trădare de patrie sau, cu atât mai mult, de un actual ori viitor „genocid”. Vreau doar să înţeleg motivele acestei atitudini neglijente şi batjocoritoare a politicienilor noştri faţă de popor?! Cu ce am greşit noi în faţa lor?! Au ei acolo careva frustrări între lideri – să fie sănătoşi! De ce trebuie să suferim noi din asta?! De ce, într-o criză economică absolută, a fost demis un Guvern funcţional, la trei luni de la învestire?!
Politicianul sau partidul care va putea răspunde coerent şi argumentat la aceste întrebări, la sigur, va beneficia de o maximă susţinere la viitoarele alegeri parlamentare, fie chiar şi anticipate. (În cazul în care, până atunci, va mai avea cine să-l voteze)… Însă, după cum întrebările sunt retorice, iar clasa politică – infamă şi coruptă, nu-mi rămâne decât să fac interpretări, presupuneri şi concluzii. La moment, sunt de părerea că demnitarii noştri vor să ne „opereze” în condiţii de abator…
P.S. „Călăul a fost lângă victimă în cele mai grele momente ale acesteia” (Aleksandar Baljak).
Andrei BULGARU
