Notice: Function _load_textdomain_just_in_time was called incorrectly. Translation loading for the wpeditor domain was triggered too early. This is usually an indicator for some code in the plugin or theme running too early. Translations should be loaded at the init action or later. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 6.7.0.) in /home/gliadroc/public_html/wp-includes/functions.php on line 6114
Monologul unei ţărăncuţe de la nord – Glia Drochiană

Monologul unei ţărăncuţe de la nord

0

Poză simbol

Dedicație putorilor și cucoanelor care nu vor să pregătească bucate pentru Crăciun şi alte sărbători “cu găteală mare”.

Să ştiţi că pe reţelele de socializare poţi găsi şi lucuri frumoase, precum este
şi acest minunat, talentat, umoristic şi plin de veridicitate textuleţ.
De altfel, situaţia este cunoscută pentru toate gospodinele de la nord.

Poză simbol
Poză simbol

Eu sunt de la nordul Moldovei, unde dacă pe o masă de sărbătoare sunt mai puțin de 10 feluri de bucate și farfuriile nu stau claie peste grămadă, asta-i ca-ta-stro-fă, fetelor! An de an, în prag de Crăciun, eu morsoc pârjoale, căcelesc foi de tort, pârlesc cucoșul, zbat ouăle, frec untul, scoghesc miez din nuci și bag în fundul unei găini un pumn de tăiței unși cu unt.
Nuuuuu, mie nu-mi place să gătesc. Nu-mi place să stau la aragaz, să ascult cum ticăie ceasul cuptorului și ceasul meu biologic. Nu-mi place să fac mâncăruri de acelea, complicate, pe care niște extraterestre dintr-o galactică paralelă le postează pe Facebook și ne lasă pe noi cu gurile căscate. Ele fac niște mâncăruri complicate, pe care eu le consider un fel de matematică superioară a patiseriei, cu ecuații făinoase și radicali copți.
Entremeturi (cimilitura mamei ei, tocmai și denumirea îi complicată).
Torturi oglindă (eu când văd un tort, îl îndop, nu mă oglindesc în el).
Biscuiți pictați (Nici nu pot picta, dar nici nu m-aș încumeta să înfulec așa opere de artă).
Nu-mi place să gătesc, dar o fac din dragoste pentru omuleții mei dragi. Și eu chiar depun dragoste în fiecare farfurie și castrule. Cu de-a sâla, dar depun dragoste în mâncarea asta, mama mă-sâi!
M-am așezat numai ce la masă, am scos carnetul și m-am apucat să fac lista bucatelor pentru Crăciun și paralel, lista cu ingredinte ce trebuie cumpărate, bombănind că nu mi-am făcut programare la corecția unghiilor și vopsitul părului, că n-am reușit să iau cadouri, că „tăti fetili ca fetili, numai eu ca o debilcă”. Purtătorul meu sexual de izmene, care taman morsoca un metru de șorici, cronțăind și un cățel de usturoi, se uită la mine prin sticla paharului cu vin roșu de pe masă și îmi trântește drept în ochi:
– Tu singură complici lucrurile! Asta tu începi cu olivieuri, tamandreuri, răcituri, guguțuri, struțuri ori lapte de păsărică! Da eu doar nu-s alintat și nu-ți cer să-mi faci găluște cu carne de dinozaur ori răcituri din sirene cântătoare. Fă o castrule de borș și gata!!!
Am belit niște oooochi la dânsul! Ce prostologie a ieșit din gura lui! Să fac borș de Crăciun! Dap eu îs fată de la nord! Dap eu am în sânge treaba asta cu „10 feluri de bucate” și „3 rânduri de farfurii, claie peste grămadă”!!! Cum să fac borș de Crăciun?! Parcă buimăcită de mesajul emis de buzele lui senzuale, unse de grăsimea de la șorici, abia de am putut bâigui:
– Dapu… vin finii la noi de Crăciun
– Tu doar știi, șinu nu-i alintat. El mănâncă și brânză cu ceapă.
– Ăăăăă, dap chiar de Crăciun… borș…?…
Și parcă trezită la realitate, încep să râd în hohote. Ia coțcar omu ista al meu! Îi pus pe glume, nu șagă! Era cât pe ce să-l cred! Taman am inspirat și vroiam să mai trag o repriză de „ha-ha-ha”, când îl văd pe bărbat-miu cu telefonul la ureche.
Alo, șinu, de Crăciun borș ai să mănânci?
– Mănânc, nășălu!
– Bun dar. Naș-ta o să-ți facă o castrule cu borș de iepure. Vrei?
– Vreu, nășălu!
– Hai tusește mai departe. Să nu bei niș un strop!
– Bun, nășălu! Niș o chicătură pe limbă.
Din difuzorul telefonului răzbătea o gălăgie de voci masculine, muzică și vocea finului nostru de printre butoaiele de la Chateau Vartely, de la petrecerea corporativă…
Purtătorul sexual de izmene închide apelul și se uită la mine cu o privire de aceea victorioasă, cu un zâmbet în colțul buzelor.
– Gata, te-ai liniștit? Finu vrea borș. Fă-ți programare la unghii și nu niorlăi. Lista nu fă, că nu mă duc la cumpărături. Hai în pat. Tu caută un film, da eu aduc pop corn.
Nu m-am ridicat de pe scaun, dar mă uitam tumănită în carnețelul meu și cred că citeam deja a patra oară lista ingredientelor:
Pocireovcă – 3 kilograme (nu tare slăninoasă);
Macră – 2 kg;
Cioruțe – 2 bucăți;
Urechi, dacă găsești, ia-le pe toate;
Ouă – 60;
Frișcă (în tetrapac, de 1 litru);
Jelatină – 2 plicuri;
Biscuiți (alfabet ori litere) o pungă mare;
Doctorschii, Rogob (câte un băț);
Hering dezosat – 6 bucăți (nu ca anul trecut!) 6 bucăți!!!
Pătr…
Și taman la mijlocul cuvântului „pătrunjel”, pixul meu a încetat să mai scrie, iar imaginația mea a încetat să pună unul peste altul, straturile șubei și ingredientele olivieului. Imaginea mea de gospodină sprintenă, nordeancă, care reușește să ticsească 10 feluri de bucate în 3 straturi de farfurii pe 3 metri pătrați de masă, a fost făcută țăndări de o castrule cu borș…
Țărăncuța Veselă
(captură facebook)

Distribuie Știrea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *