În ultimii 3 ani, în Moldova au avut loc mai multe proteste, decât în 8 ani de guvernare comunistă…
O „statistică” cam ciudată pentru un stat care, din spusele oficialităților, merge pe calea democrației și a integrării europene. De obicei, oamenii se revoltă și recurg la proteste stradale atunci când lucrurile merg exact invers. Or, niciun popor din lume nu va contesta acțiunile autorităților, dacă acestea au drept scop evoluția țării și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor ei.
Respectiv, din moment ce societatea noastră ascendează în manifestări, înseamnă că (vorba clasicului) „ceva e putred” în Moldova… Înseamnă că, ori guvernanții implementează reforme în interes propriu și în defavoarea cetățenilor, ori că cetățenii sunt excesiv de pretențioși față de guvernanți… (Varianta cu opoziția care încearcă să „destabilizeze stabilitatea” este cel puțin de râsul găinilor și la mintea meduzei. Pentru că nicio opoziție pro-europeană nu ar încerca să demită o guvernare pro-europeană. La fel cum nicio guvernare pro-europeană nu ar acuza o opoziție pro-europeană de periclitarea „vectorului estic” al țării).
În Republica Moldova, oficial, pensia minimă este de 961 lei, salariul minim — 2380 lei, iar minimul de existență, aproximativ de 1814 lei. Tarifele la apă, gaze naturale și energie electrică cresc de la un an la altul. Miliardele dispărute din sistemul bancar au fost transformate în datorie internă a statului, taxele de studii în universități s-au majorat, iar creditele acordate de partenerii de dezvoltare s-au împuținat…
În acest context, este absolut normal ca cetățenii să iasă, din ce în ce mai des, la acțiuni de protest. (Care, apropo, se desfășoară în cel mai pașnic mod posibil). Și, la fel, ar fi normal ca autoritățile să asculte doleanțele oamenilor și să reacționeze cumva la aceste proteste. Să iasă în fața mulțimii sau să se întâlnească cu reprezentanții protestatarilor pentru a găsi o rezolvare a situației create…
Poate într-adevăr societatea noastră încă nu este pregătită pentru o reformă sau alta. Poate țara are probleme mai importante decât modificarea codului electoral. Poate guvernanții ar trebui să se gândească cum să ridice nivelul de trai în mediul rural, unde circa 20% dintre oameni își duc existența la limita sărăciei. Sau poate ar trebui de investit mai mult în agricultură, pentru a o ajusta la standardele europene și a mări exporturile în domeniu. Ori poate este necesară crearea locurilor de muncă bine plătite, pentru stoparea fenomenului migrației…
Din păcate, un dialog constructiv între demnitari și cetățeni poate avea loc doar într-un stat democratic. Într-un stat, în care nevoile oamenilor de rând contează mai mult decât „soarta” televiziunilor propagandiste ruse sau situația materială a unor cântăreți autohtoni. Într-un stat, în care politicienii conștientizează că puterea aparține poporului. Pentru că anume poporul, prin vot direct, este cel care îi alege în funcții cu imunități, facilități și salarii de zece ori mai mari decât minimul de existență…
Faptul că guvernanții noștri ignoră (și chiar ironizează) multitudinea protestelor și opinia publică, nu poate însemna decât un singur lucru: democrația moldovenească a evoluat într-atât, încât „votul tău nu mai contează”!… Aleșii poporului vor să se aleagă singuri….
P.S. „Pe timpuri, protestatarii schimbau istoria. Acum, blochează circulația.” (Luka Tomic).
Andrei BULGARU
