Munca îi aduce satisfacţie. Şi profit
Vasilisa ȚURCANU
Aşa a vrut soarta: să-i decidă şi să-i făurească destinul.
Şi nu că i-ar fi dat nuanţă de vitregie. Dacă Vasilisa Ţurcanu din satul Fântâniţa ar fi avut alt caracter, poate suferea că îşi duce anii în singurătate. Numai nu ea, o femeie harnică şi binevoitoare.
După ce i-au decedat părinţii chiar a rămas singură. În gospodărie. Căci în sat are soră, sunt rude, vecini, prieteni. Aşa că singurătatea nu o apasă.
Nici nu a dorit să-şi încerce norocul în ţări străine. Nu a plecat peste hotare, nu s-a aventurat în aşte părţi sau la oraş. Îşi trăieşte viaţa la Fântâniţa, în sat, molcom şi liniştit. Dar cu sens.
A îngrijit un timp de o bătrânică. Acum are în supraveghere o altă bătrână bolnavă, lucru nu din cel mai uşor.
Cu mare drag îşi îngrijeşte terenurile de lângă casa sa şi cea a părinţilor, în total, vreo jumătate de hectar. Seamănă şi sădeşte de toate, la timp şi cu atenţie le îngrijeşte şi se bucură de roada frumoasă şi calitativă ce-i asigură existenţa.
Însă cea mai mare mândrie a ei sunt albinele. Îi place această ramură specifică, de mai mulţi ani le poartă de grijă. Şi ele o răsplătesc cu dulceaţă.
Vasilisa Ţurcanu este un model de organizare a vieţii şi muncii aici, acasă, nu neapărat peste hotare. De ce se apucă, face totul cu drag şi din toată inima. Şi munca îi aduce mare satifacţie. Şi profit drept răsplată.
Valentina CEBOTARI
