Nasc la Sofia veritabile talente…

Satul Sofia este slăvit în toată ţara prin personalităţile ce le naşte, le creşte şi le dăruie lumii. Nume sonore în diverse domenii: medicină, educație, știință, artă sunt în direct legate de numele acestei localităţi. Acum, la orizontul culturii, a apărut un nume nou, de rezonanţă, un talent şi o mare speranţă a muzicii autohtone, care se numeşte Adriana Spunei, ea avându-şi rădăcinile, la fel, în satul Sofia.

— Tradiţional, poate şi banal, dar mă interesează de la cine ai moştenit vocea şi dragostea de muzică, cine cântă din rudele tale?
— Dragostea faţă de muzică, încă din fragedă vârstă, am moştenit-o de la mama Eleonora. Având voce, iubind muzica şi posedând alte calităţi frumoase, ea, cu părere de rău, nu a putut să se realizeze în acest domeniu. Dar l-a rugat mult pe bunul Dumnezeu să-i dea o fată şi ea să cânte. Acest vis al mamei s-a împlinit, muzica a venit în viaţa mea ca o chemare, ca o scânteie, răvăşită mai apoi untr-un foc. Focul ce mă luminează, mă încălzeşte neîncetat, şi care, sper, deja îi încălzeşte şi pe cei din jur.
— Ai ales să te dedici doar muzicii?
— Am ales să merg pe această cale, să mă dedic nu doar muzicii, dar, în genere, artei. Cu arta în suflet trăiesc zilnic şi asta mă face fericită. Pe lângă muzică mai scriu şi versuri, ador teatrul, pictura, arta cu toate frumuseţile ei.
— De când ai început a face prietenie sau colaborare cu scena?
— De mică. Pe scena şcolii am debutat deseori. Îmi amintesc o evoluare responsabilă: la un jubileu al instituţiei am interpretat o piesă cu armeanul Vazghen Oganesean, care era laureat și premiant al Festivalului-concurs „Două inimi gemene” în memoria Doinei şi a lui Ion Aldea Teodorovici.
— Apoi au urmat studiile în domeniu?
— Iniţial am absolvit Colegiul de Muzică din Bălţi, specialitatea “dirijat coral”, după care au urmat studiile la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, specialitatea “Canto Academic” din Chişinău, clasa maiestrului Mihail Muntean, Artist al Poporului. În 2018 am absolvit academia cu succes.
— Cum a influienţat maiestrul Mihai Munteanu la formarea ta profesională?
— Mă bucur şi mă mândresc cu faptul, că la baza formării mele stau nume notorii, personalități de valoare. Mă refer la maiestrul Mihail Munteanu, celebru cântăreț de operă, mândria Moldovei, care a cucerit scene mari ale lumii, cântând alături de Maria Bieşu, Elena Obrazţova, Placido Domingo, Mirella Freni, Montserrat Caballè, etc. Având în spate o experienţă remarcabilă şi o şcoală profesionistă de operă la Teatrul “La Scala” din Milano, Italia, o pregătire şi o experienţă de talie internaţională, ne-a împărtăşit-o cu drag şi nouă, discipolilor săi.
— Ce urme a lăsat în sufletul tău profesorul și artistul Mihai Munteanu?
— Marele artist mi-a oferit cea mai bună şcoală de canto, cu el am învăţat adevărata tehnică pe care trebuie să o posede un artist profesionist, tehnica “Bel Canto”, un stil de interpretare în muzica vocală, caracterizat prin puritatea liniei melodice, maniera de libertate a vocii, a sunetului, tot ce ţine de respiraţie, mesaj, text, fraze, cuvânt, ținută scenică, etc. Pentru aceasta îi sunt profund recunoscătoare, dar şi onorată, şi mândră de un asemenea dascăl. Desigur, urmează foarte multă muncă ca să pot realiza cele studiate, să le aplic în practica mea, să-mi găsesc stilul meu propriu.
— Presupun că ai avut roluri bune şi mentori deosebiţi?
— Anii studenţiei au fost cei mai minunaţi, am trăit emoţii frumoase şi de neuitat. De fiecare dată când păşeam pagul Academiei de muzică, Teatru şi Arte Plastice, pentru mine era un prilej de bucurie, fiindcă de mică visam să-mi fac studiile anume aici. Cu mare bucurie mergeam la lecţiile de actorie, la lecţiile de istoria muzicii, de dans, de pian, de arta vorbirii (profesoară „doamna cu voce de aur Vera Mereuţă”). La Teatrul de operă şi balet „Maria Bieşu” făceam „clasa de operă”, unde jucam scene de operă, regizoare Eleonora Constantinov, Artistă a Poporului. Iar la examenul de licenţă am jucat rolul Tatianei din opera „Evghenii Oneghin” de Piotr Ilici Ceaicovski.
— Eşti atât de tânără, cariera de artistă abia ai început-o, pe viitor ţi se deschid orizonturi largi…
— Am deja o mică practică pe umeri, deși urmează o mare școală a vieții. Repertoriul meu din genul operei include ariile: Lauretta, din opera „Gianni Schicchi”, (Giacomo Puccini); Leonorei, din Pace Mio Dio…din opera „Forţa destinului” (Giuseppe Verdi); Adrianei, Ecco: respireo appena, din opera „Adriana Lecouvreur”, (Francesco Cilea); Tosca-Vissi d’arte din opera „Tosca”, (G.Puccini); Cio-Cio-San-Un bel di vedremo, din opera “Madama Butterfly”, (G.Puccini) etc.
— Dar ai participat şi la un şir de concursuri şi festivaluri naţionale şi internaţionale…
— Da. La Festivalul-concurs Internațional „Micul Prinț” în 2009 am luat locul I şi titlul „Duetul anului”, mai apoi şi premiul I. Au urmat premiul III la Festivalul internaţional de canto academic „Emanuel Elenescu”, Piatra-Neamţ, România, premiul III şi premiul special al familiei Stârcea la Festivalul „Alexei Stârcea”, premiul II la Festivalul-concurs de canto academic „Ştefan Neaga”.
— În afară de operă şi canto academic îţi mai încerci puterile şi în alte genuri de muzică?
— Încerc să mă afirm şi în genul de romanţe, colaborând cu Daria Radu, care mi-a scris trei romanţe minunate „Risipei se dedă Florarul”, pe versuri de Lucian Blaga; „E toamnă iar”, textier Ianoş Ţurcanu şi „Cade frunza pe poteci”, versuri Galina Furdui. Această romanţă am cântat-o în februarie acompaniată de orchestra „Folclor”, sub bagheta maiestrului Petre Neamţu, care mi-a făcut şi aranjamentul orchestral, în cadrul Festivalului de romanţe „Crizantema de Argint 2019”, Filarmonica Naţională „Serghei Lunchevici”. Mai nou, am lansat o melodie frumoasă din repertoriul sopranei Angela Gheorghiu „Copacul”, în variantă academică, care mult mă reprezintă şi, de altfel, îmi aduce succes.
— Adriana, îţi dorim şi noi succese multe, mari şi frumoase, care să te reprezinte în continuare.
— Mulţumesc.

Pentru conformitate
Valentina CEBOTARI