Nasc și la Popeștii Noi personalități…

Satul Popeștii Noi este o localitate atât de mică, încât nici pe harta republicii nu poate fi găsită, decât un micuț punctișor, aproape neobservat, poate indica la existența lui. Pe timpuri numărul populației ajungea aproape la 500, acum aici locuiesc în jur de 30 de persoane.

În raionul Drochia mai sunt încă două sate ce poartă denumirea de Popești, dar Popeștii Noi este o localitate deosebită. Și nu doar că este baștina unde ne-am născut și am copilărit, dar este o localitate specifică, în plan geografic – se află ca într-un cuibar, la poalele a patru dealuri înalte, unde fiecare ploaie torențială inunda satul, apa pătrunzând în beciuri și în case, puhoaiele cu viteza lor măturau totul din cale, din ogrăzile oamenilor, din curtea grădinței, de pe câmp etc. A doua zi toți maturii, însoțiți de adolescenți, cotrobăiau văile, cotiturile, râpa, locurile mai tăinuite și strângeau, adunau totul ce putea fi salvat.
Comunitatea mai era specifică prin oamenii săi deosebiți. Puțini la număr, dar uniți, harnici și amabili, cu stimă față de persoanele în vârstă, săritori la nevoie, dar și ambițioși. La astfel de oameni Domnul le-a dăruit cu drag un lăcaș sfânt, de decenii la rând străjuind intrarea în sat și mormintele din cimitir. La anumite sărbători își deschide larg ușile pentru popeștenii care vin să se închine Domnului. Recent, din inițiativa unor feciori ai neamului, care locuiesc în capitală și în sat, a fost primenită: i-a fost vopsit acoperișul și pereții exteriori. O faptă demnă, o ofrandă făcută din suflet ca acest sfânt lăcaș să fie păstrat pentru cetățenii care au mai rămas să locuiască în sat și pentru cei care vin la mormintele apropiaților.
Satul Popeștii Noi nu a fost mare nici pe vremuri, dar avea grădiniță, punct medical, magazin, moară, școală. Ei și ce dacă toți copiii studiau în două seturi de clase: III-a cu a I-a, a IV-a cu a II-a, pedagogii au oferit discipolilor o pregătire bună, la cel mai înalt nivel, ca să meargă deja la școala medie din Gribova, având cunoștințe fundamenale, pentru a-și continua studiile gimnaziale, apoi cele medii. Școala medie Gribova era cea mai renumită în regiune, absolvenții ei erau așteptați la cele mai prestigioase instituții de învățământ din țară, dar și de peste hotare. Ulterior, mulți dintre ei s-au afirmat în diverse domenii.
În anii postbelici, când economia era la pământ, toți munceau pentru a restabili țara. Mulți nu se întorseseră de pe front, iar cei veniți erau cu probleme de sănătate, invalizi și cu psihicul vătămat. Dar înțelegeau foarte bine, că generația ce crește, trebuie să facă carte, să facă studii ca să poată pune umărul la restabilirea vieții de după război și foame. Tinerii erau cei care puteau să contribuie la reabilitarea perioadei respective.
Una din familiile de frunte din Popeștii Noi era cea a Mariei și a lui Ignat Danii, care creștea șase copii. Mama muncea în rând cu toată lumea în câmp, tatăl Ignat Danii, care venise de la război fără un picior, era solicitat la funcții ce nu impuneau eforturi fizice mari. Astfel a fost șef la moara din sat, conducător de echipă la creșterea culturilor agricole, iar mai târziu – socotitor pe întreaga gospodărie agricolă.
Copiii creșteau, frecventau școala primară din sat, apoi pe rând absolveau ciclul gimnazial și trebuiau să-și asigure drumul în viața. Elena, cea mai mare, s-a căsătorit în Dominteni, și-a făcut o familie frumoasă, cu fete și nepoți „cu carte”, cu specialități alese, cu locuri de muncă bune.
După ea se ridicase Aurelia, care a plecat la studii mai departe. Și-a ales Colegiul Pedagogic „Alexandru cel Bun”, Călărași, după ce – a făcut studii superioare la Facultatea de filologie a Universității de Stat. Iar Pedagogia specială a studiat-o la Institutul de defectologie din Moscova.
Specializându-se în domeniul educației incluzive, Aurelia Racu decenii la rând s-a aflat la cârma Facultății de Psihologie și Psihopedagogie Specială, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. Dezvoltându-și abilitățile, Aurelia Racu devine doctor habilitat, profesor universitar cu nenumărate succese profesionale, realizări inedite și volume întregi de publicații științifice. Concomitent, desfășoară o activitate nobilă în calitate de Director Executiv la APDI Humanitas, tendinţa fiind incluziunea socială, dar și cea universitară, a tinerilor cu dizabilităţi. Experiența acumulată din această activitate i-a ajutat în proiectarea cercetărilor din perspectiva incluziunii.
Jubileul octogenar a surprins-o în acelelași fotoliu, dar plină de viață și hotărâtă de a face mai bună viața copiilor cu probleme de sănătate.
Dar părinții Maria și Ignat Danii au mai avut copii, care au fost educați să facă carte, să studieze, se se dezvolte ca personalități. Îmi amintesc, că după Aurelia a devenit studentă la același colegiu următoarea fiică, Nina. Bucuros și mândru, tatăl a decis să facă cu această ocazie o mică petrecere de familie. În timpul prânzului, tatăl, mândru de copiii săi, s-a ridicat și i-a dăruit proaspetei studente un stilou chinezesc și peniță de aur! Prin anii 1964-65 aceasta era o raritate, dar, mai ales, într-o familie cu 6 copii, cu un tată întors de pe front fără un picior, într-un satuc atât de mic!!! Stiloul a făcut mai mult furor decât faptul, că Nina devenise studentă. Toată viața ea a fost pedagog.
După Nina s-a ridicat Anatol, care a făcut facultatea de defectologie, a muncit în domeniu, a devenit doctor în științe și a ajuns până în funcția de șef de Direcție la Ministerul Educației și Cercetării, fiind doctor-conferențiar. Pedagog.
Tudor Danii, regretatul, a atins și el culmile științei, devenind doctor habilitat, doar că în domeniul sociologiei. Pedagog.
Mezina,Valentina, a activat și la Ministerul apărării, și în domeniul asistenței sociale.
Astfel, frumoasa familie Danii din Popeștii Noi a crescut și a educat 6 copii, dintre care 5 sunt cu studii superioare, 3 – sunt doctori în științe, 2 din aceștea – doctori habilitați și 4 -PEDAGOGI!
Și nepoții și strănepoții familiei Danii, iar ei sunt într-un număr excesiv, și-au ales facultăți după placul inimii, au făcut studii de calitate, profesează, exercită meserii moderne, sunt oameni cu carte și funcții în diverse domenii!
Deci, nasc și la Popeștii Noi oameni talentați, serioși, ingenioși, cu aspirații științifice, cu demnitate.
Exemplu elocvent poate servi familia Mariei și a lui Ignat Danii, care au făcut eforturi considerabile ca să-și vadă copiii cu carte. Iar buna educație de acasă nu le-a permis copiilor plecați în lume să lase doleanțele și visurile părinților neîndeplinite sau nerealizate. Copiii, ei sunt mândria părinților.

Valentina CEBOTARI