Ne îneacă buruienile

Nu înţeleg, ce e cu lumea din oraşul nostru, care a devenit indiferentă la tot ce se întâmplă în jur.

Eu locuiesc în regiunea fabricii de zahăr, băiatul meu este elev la gimnaziul din acest raion. Şi de fiecare data vine acasă cu pantalonii plini de praf sau de buruieni agăţătoare. Am vrut să știu care este cauza, iar când am aflat-o – m-am întristat. Este vorba de stadionul şcolii, care e total acoperit cu buruieni crescute abundent în ultimile câteva luni. Se vede că nici mână, dar nici suflare de om nu a fost pe acolo. Însă copiii au nevoie de el nu doar la lecţiile de cultură fizică, dar şi în afara orelor de program. Însă cum să te ocupi cu sportul acolo, dacă buruienile sunt mai înalte ca omul? Şi nimeni nu-şi bate capul de această problemă, nici şcoala, nici primăria, nici eleviii, care ar putea organiza o clacă comună.
De fapt, buruieni cât un stat de om am mai văzut prin oraş, prin mai multe locuri, fapt ce ne strică imaginea ca oraş. Şi în lungul căilor ferate la intrarea în oraş şi încă în multe alte locuri ele-şi scutură deja sămânţa pentru anul viitor.

Nina GOLOVATIUC,
or. Drochia