Socialiștii moldoveni vor republică prezidențială…
Săptămâna trecută, partidul șefului statului a anunțat despre lansarea Campaniei naționale cu privire la consultarea cetățenilor în vederea trecerii Republicii Moldova la forma prezidențială de guvernare. Cică, din cauza migrației politice „oamenii nu mai au încredere într-un parlament compromis și corupt”, cică „statul trebuie să fie condus de un președinte puternic, care va pune capăt corupției politice și va face ordine în țară”…
Da, socialiștii au dreptate. Moldovenilor chiar le este greață de deputații din actualul legislativ, care seamănă cu niște cameleoni rătăciți într-un caleidoscop… Ba sunt roșii, ba verzi, ba albaștri, ba de un alb imaculat, ba azurii… (Ba, în genere, incolori, dar receptivi la nuanțe)…
Da, socialiștii au dreptate. Moldovenilor chiar le lipsește un lider țeapăn, care să-i scape de gâlcevi interne și dușmani externi. Un lider pentru care „independența și suveranitatea” înseamnă mai mult decât niște buchii dintr-o declarație arsă la protestele din 2009 sau câteva rânduri dintr-o Constituție interpretativă, mai ales înainte de alegerile din 2018…
Dar, ca de-obicei, socialiștii doar o fac pe deștepții, în încercarea de a-și ascunde absurditatea declarațiilor după perdeaua transparentă a ipocriziei… Cu alte cuvinte, această inițiativă a PSRM este una populistă și exclusiv cu tentă electorală. Or, este cel puțin stupid să spui că un parlament este „compromis și corupt”, atâta timp, cât tu însuți faci parte din acel parlament. Deci, socialiștii practic au recunoscut că și ei tot sunt „cu pufușor pe botișor”, vorba clasicului. Iar dacă ne amintim de faptul că o bună parte din actualii socialiști au fost până nu demult comuniști și că numai datorită voturilor lor Nicolae Timofti a ajuns șef de stat, atunci chiar nu ei sunt cei care ar trebui să vorbească despre compromitere, corupție, trădare, etc.
Însă, cel mai perfid lucru din tot coming out-ul acesta socialist, mi se pare insinuarea sau promovarea ideii, precum că acel „președinte puternic” de care are nevoie Moldova este nimeni altul, decât Igor Dodon. Adică omul, care în loc să-i ceară lui Putin retragerea armatei ruse de pe teritoriul țării noastre, merge la el cu daruri, mulțumiri și închinăciuni. Ba îi și solicită acestuia o implicare mai mare în Republica Moldova. Cică, poporul nostru este supus unui proces intens de „românizare” prin faptul, că țara vecină oferă studenților moldoveni mii de burse, iar Rusia doar 200 de locuri pentru studii…
Iar din moment ce mai că după fiecare întrevedere cu Putin, Dodon se laudă că a discutat despre situația imigranților moldoveni în Rusia și a solicitat anumite facilități pentru aceștia, ar fi logic să presupunem o tentativă de „rusificare” a țării. Sau o încercare de a ne motiva, de a ne îndemna pe toți să imigrăm în Federația Rusă…
Dacă lucrurile stau anume astfel, atunci mă întreb, pentru cine construiește Dodon acele 300 de stadioane în întreaga țară? Pentru bătrânii de 80 de ani, pentru membrii partidului său ori pentru trupele de pacificatori ruși? Căci, doar ăștia vor mai rămâne în Moldova, în cazul în care politicienii nu-și revizuiesc atitudinea față de problemele țării și ale cetățenilor acesteia.
P.S. „Declarațiile iresponsabile sunt responsabile de multe necazuri” (Dorel Schor)
Andrei BULGARU
