Mare cumpănă-i viața asta de președinte al Republicii Moldova…
Mă gândesc la actualul șef al statului și, zău, mă apucă lacrimilie. Câtă ambiție, câtă voință, câtă dârzenie, câtă dragoste și respect față de popor are acest om. În nici opt luni de la investirea în funcție, dânsul a mers (cu familia) la odihnă peste hotare numai de cinci ori! Numai de cinci ori!…
Restul timpului, Igor Nicolaevici și l-a dedicat exclusiv „problemelor țării și a cetățenilor”. A scos drapelul UE de pe Reședința de Stat; a schimbat limba oficială de pe site-ul președinției (din română în moldovenească); a inițiat un „referendum” de 75 de milioane de lei, care urma a fi achitat din bugetul de stat; s-a supărat că plebescitul său a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională și a „amenințat” că la toamnă ar putea avea loc acțiuni în masă… (Pentru că asta trebuie să facă un președinte — să organizeze proteste și să sădească zâzanie în societate)…
A susținut, și continuă să susțină, separatismul. Or, l-a felicitat pe Krasnoselski cu „victoria în alegeri”, a condamnat vehement și categoric Declarația Parlamentului RM cu privire la retragerea trupelor ruse de pe teritoriul țării și chiar intenționa să-i decoreze pe unii separatiști cu distincții de stat… (Pentru că asta trebuie să facă un președinte — să submineze statalitatea și să calce în picioare Constituția țării)…
A efectuat trei vizite oficiale la Moscova, de unde s-a întors mai degrabă cu impresii personale, decât cu rezultate pentru țară. (Același lucru este valabil și pentru vizita sa în Republica Belarus). Pe urmă a mers la Bruxelles, unde a anunțat că, în cazul unui referendum sau a alegerilor parlamentare anticipate, va susține anularea Acordului de Asociere cu UE… (Pentru că asta trebuie să facă un președinte — să-i pupe într-un loc pe cei care vor să-i distrugă țara și să le arate același loc celor, care încearcă să o salveze)…
Apoi, a avut două vizite în Iran, în cadrul cărora a profanat stema și drapelul de stat, dar cu care nu a ezitat să se laude pe facebook… (Pentru că asta trebuie să facă un președinte — să-și bată joc de simbolica țării și să adune comentarii și aprecieri pe rețelele de socializare)…
A mai urcat și la mănăstirile de pe muntele Athos, unde, apropo, adevărații creștini merg îmbrăcați în culori mai sumbre, ci nu în haine alb-roșu, drept niște participanți la cursele de tauri din Spania. (Pentru că asta trebuie să facă un președinte — să se dea drept mare ortodox și să încalce niște cutume religioase)…
Și desigur, cu „ajutorul” bugetului de stat a organizat cumetria mezinului familiei la reședința de la Condrița. Iar atunci, când dânsul afirmă că pentru eveniment nu au fost cheltuiți bani publici, probabil că se referă doar la băuturi și bucate. Or, facturile pentru energia electrică, gaze și apă sunt achitate din banii statului. Și nu cred că așa un gospodar ca domnul Dodon și-a ținut oaspeții în întuneric și nu le-a permis să meargă la baie. (Pentru că asta trebuie să facă un președinte — să le poarte de grijă oaspeților săi de la petreceri și să le spună palavre „stimaților concetățeni”)…
P.S. „Mare cumpănă-i viața asta de președinte al Republicii Moldova…”
Andrei BULGARU
