Adevărul, că Tudor Gladchii este un gospodar bun, ţi se deschide de imediat ce intri pe poarta de la sediul întreprinderii agricole
Mare e bucuria, când, undeva în altă parte decât acasă, întâlneşti un băştinaş. Şi dublă e mândria, atunci când pământeanul se dovedeşte a fi un om dintr-o bucată.
Pe Tudor Gladchii, director, SRL „Marcant-Agro”, or. Râșcani, l-am cunoscut graţie receptivităţii dumisale de a da curs desfăşurării unor dezbateri jurnalistice în colectivul pe care îl conduce. Mi-a spus că este de la Nicoreni, unde merge des la cei doi părinţi, cărora nu încetează să le mulţumească şi să le fie recunoscător pentru tot ce au făcut pentru el.
— Întâi de toate, părinţii s-au străduit să ne facă pe noi, copiii lor, două fete şi un băiat, oameni cu carte, cu simţul de gospodar şi cu credinţă faţă de cele sfinte, — ne spunea nicoreneanul de la Râșcani. — Mai apoi, pe aceşti trei piloni temeinici, ne-am construit fiecare vieţile şi familiile noastre. Astăzi părinţii noştri nu au motive de a-şi pleca privirile când vine vorba de urmaşii lor. Sper că le îndreptăţim aşteptările, — a conchis Tudor Gladchii.
Mai apoi ne-a povestit cu multă pasiune de gospodăria pe care o conduce, despre agricultori, despre necesitatea de „a da Cezarului, ce este a Cezarului”, ceea ce înseamnă distribuirea producţiei agricole cotaşilor. Anual deţinătorii de cote de la „Marcant-Agro” primesc câte 500 kg de grâu, 100 kg răsărită, 300 kg grăunţe de porumb. Cu drag ne-a vorbit directorul şi despre tinerii specialişti, care „fac coadă” să se angajeze la întreprindere.
— Deşi e mai complicat, totuşi, prefer să lucrez cu tinerii, — ne-a mărturisit Tudor Gladchii. — La început le lipseşte şi experienţa, şi insistenţa, şi rezistenţa. Dar „cu încetul se face oţetul”. Acum la întreprindere activează un frumos, bine închegat şi, subliniez în mod special, profesionist colectiv de tineri agricultori, — ne-a declarat cu mândrie directorul cu rădăcini nicorenene.
La rândul lor, tinerii ne-au spus, că mulţi îşi doresc să muncească la „Marcant-Agro”, însă nu toţi sunt acceptaţi. Devin parte din colectiv doar acei care demonstrează responsabilitate, dorinţă de cunoaştere şi gătinţă de a înfrunta atât greutăţile fizice, cât şi încercările morale.
Liuba BULGARU
